de atunci mă priveau nu ca pe o victimă. ca pe o sfântă

Aș spune că și poezia are propria sa logică, neîndepărtându-se prea mult de rațiune. Altminteri, pot rezulta formulări bombastice, de tipul: \"neoanele au apăsat întrerupătorul/ camera s-a încuiat pe dinăuntru.\" De fapt, am văzut, nu numai aici, o preferință exagerată pentru personificare. Când se exagerează, aceasta, ca și metafora sau alți tropi, devine un procedeu facil. Am numărat aici nu mai puțin de 10 personificări. Devine deja o manieră stângace de a \"construi\" versuri.

poemul acesta nu este irațional. este anume construit așa, pe un fir cât se poate de real. stângace nu am fost niciodată, nici la propriu nici la figurat. \"exagerările\" sunt voluntare, aici. în fond, nici exagerările nu mă caracterizează. din contră. și știți asta.
mă bucură, însă, că v-ați oprit pe acest poem. deduc, deci, că există o logică.
și pentru că-mi face plăcere să vă aflu părerea, vă mai aștept.

Ottilia Ardeleanu

ottilia, uite câteva expresii stereotipe: vise torceau idealuri / în mine oare
murise cineva
altele derizorii: galopau chicoteli / neoanele
au apăsat întrerupătorul / carte de rugăciuni
cu privirile ațintite
vreau să subliniez totuși că scheletul textului și ideea sunt foarte bune iar textul mai poate fi lucrat
n-ar fi rău să mai tai câte ceva din el
eu am să citesc așa:

noaptea se ștergea molcom la ochi
luminile trăgeau fermoarul genților de școală
peste eminescu grigorescu iorga
mâzgăleli cu ruj și poze indecente

o vreme mai auzeam chicoteli
printre perne
chiar și frunzele teilor șușoteau
singur cuc ceasul cânta
stins

scântei de cuțit sfârâiau
pe trupul nedezmeticit
parcă o venă sărise din patul meu
și tâmpla era dată la o parte


cât cum
un rânjet și pe dinăuntru
înspăimântate neoanele
gânduri bune, silvia

Eu n-am spus că nu e construit pe un fir real. Mai știu că arta se bazează pe exagerare. Mă refeream la cu totul altceva, am spus clar. Sigur, e punctul meu de vedere, al unui stângaci (la propriu, poate și la figurat, în viziunea unora!). Nu sunt deloc sigur că vă bucură părerea mea, nici nu ar trebui. La urmei urmei, ar fi trebuit să tac.
George Pașa

mulțumesc că ai spus. voi reveni pe text. aveam de gând, după ce am citit comentariul domnului Pașa. nu pot, însă, acum. promit că o voi face.

încă o dată, mulțumesc.

Ottilia

eu am spus despre stângăcia mea! nu mi-aș permite să fac nici măcar aluzii la alte persoane. deci, vă rog, nu interpretați altfel decât am intenționat a spune. nu mă interesează ce consideră alții despre opiniile dumneavoastră. eu v-am spus ce cred, mai demult. convingerile mele rămân în picioare.

am înțeles foarte bine cele transmise de dumneavoastră. și vă mulțumesc cu toată sinceritatea.
îmi pare rău că nu credeți în mine, nici măcar atunci când spun că mă bucură părerile dumneavoastră.
și dacă veți tăcea, va fi o pierdere pentru mine.
depinde ce alegeți. eu nu vă pot obliga la nimic.

vă mulțumesc pentru revenire.

voi reveni și eu pe text, când mă voi simți în stare.

cer scuze pentru acest offtopic!