GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Textul are umor amar, însă exprimă și prea multă frustrare. Important este că această frustrare este transformată în artă. Consider că hazul de necaz prinde bine oricui, dar trebuie să scrieți așa cum simțiți, lăsând deoparte \"penițele moderne\", coțofenele, fărâmițele, frânturelele și alte fetișuri p(r)ostmoderne. Mie îmi plac unele texte ale dumneavoastră, chiar dacă nu m-am oprit cu vreun semn de lectură. Cred că trebuie să acceptăm diversitate.
Pe textul:
„cretin mai sunt..." de Vali Nițu
0 suflu
ContextN-am nimic împotriva metaforelor genitivale, chiar dacă sunt considerate azi sintagme-șablon, însă trebuie să te ferești de abundența acestora. La fel, evită abuzul de epitete. Ca să rămânem în această zonă, remarc îndeosebi antepenultima strofă, în ansamblu, unde o metaforă de tipul celor numite mai sus e deosebită: \"arama topită în căldarea înserării\". La fel, remarc și monostihul final, pentru ambiguitatea sa care mi-a smuls un zâmbet.
Pe textul:
„deșert" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextN-am să pătrund în geometria acesta poetică, însă, din unghiul meu, văd o anume întrepătrundere între artist și \"forme\". Astfel, artistul este și punctul, și cercul, și linia, deși nimeni nu-l vede (astfel). Primul titlu (\"cu moartea pre viață călcând\") mi se părea cam nepotrivit, oarecum desacralizant. Acesta cred că este mai potrivit. Cu linia aceea tangentă pe cerc, desigur, într-un punct anume, am și eu unele afinități (recent am spus ceva într-un text interactiv). Nu înseamnă decât o simplă coincidență, mai ales că formularea de acolo e alta.
Oricum, n-am să descifrez tot ce s-a scris aici (nici nu aș putea), esențialul este că textul, chiar în forma scenariului, îți dă de gândit despre veșnica devenire a lucrurilor și despre relația, aș spune mistică, dintre ele.
Mi-a plăcut tot ce este aici.
Oricum, n-am să descifrez tot ce s-a scris aici (nici nu aș putea), esențialul este că textul, chiar în forma scenariului, îți dă de gândit despre veșnica devenire a lucrurilor și despre relația, aș spune mistică, dintre ele.
Mi-a plăcut tot ce este aici.
Pe textul:
„Cu arta pre artă călcând" de Veronica Văleanu
0 suflu
ContextAlte erori de tastare (\"Graba strică treaba!\", am uitat \"să mă grăbesc încet\"):
\"inaccesibilă\", \"apa\" (nu \"papa\"!), \"doar\" (nu \"dor\")
\"inaccesibilă\", \"apa\" (nu \"papa\"!), \"doar\" (nu \"dor\")
Pe textul:
„între fierbere și sedimentare" de George Pașa
0 suflu
ContextFără virgulă după lexemul \"scriu\", în primul rând al comentariului. Am apăsat aiurea tasta.
Pe textul:
„între fierbere și sedimentare" de George Pașa
0 suflu
ContextMihai, cei care citesc mai atent cea ce scriu, știu că am acestă preferință de a schimba uneori tonul, spre a atenua puțin gravitatea discursului. Și tu ai venit exact ca să confirmi cee ce eu știu că se întâmplă în realitate: esența, dacă este inaccsibilă, este îndoită (eventual și întreită) cu apă. Vezi tu, acel detaliu era necesar, acolo se poate ascunde și cheia. Fie și din tavan, cum spui, papa e necesară, dor și ea este o esență: a vieții. Și eu cred că textul are viață, cât de lungă, numai Dumnezeu știe.
Pe textul:
„între fierbere și sedimentare" de George Pașa
0 suflu
ContextMulțumesc, Alexandru. Am modificat titlul, fiindcă nu prea e \"vacs\" conținutul poetic.
Pe textul:
„între fierbere și sedimentare" de George Pașa
0 suflu
ContextN-am vrut să insinuez nimic. Stilurile noastre sunt diferite. Sunt motive și trăiri care pot fi comune mai multora. Ele îmi sunt aproape de vreo 20 de ani. La mine oricum nu este latura aceasta sumbră, e mai multă detașare.
Scuzele mele dacă am fost înțeles greșit. Mi-e ciudă că momentan nu sunt în stare să relizez un comentariu mai acătării.
Cu stimă,
George
Scuzele mele dacă am fost înțeles greșit. Mi-e ciudă că momentan nu sunt în stare să relizez un comentariu mai acătării.
Cu stimă,
George
Pe textul:
„half in / half out" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextÎn ansamblu, e un text plăcut, fiindcă, așa cum spuneam în titlul unui text, \"și detaliile au relevanță\". Sunt oarecum subiectiv aici, fiindcă imaginarul poetic seamănă cu acela din unele texte ale mele (mă refer la: pendularea(balansul) aici/ dincolo, balustrada etc.).
Văd că nu ai corectat acea greșeală semnalată. Mai repede, dom\' profesor!
Văd că nu ai corectat acea greșeală semnalată. Mai repede, dom\' profesor!
Pe textul:
„half in / half out" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextÎn penultima strofă mi se pare un artificiu ieftin explicația cu posesorul \"căldurilor\". Imaginația poate merge unde vrea, dar nu poate eluda cu totul logica. Chichița aceasta cu rescrierea unei expresii nu prea v-a reușit. Altfel, vă urez: Tăiere ușoară! Dar aveți grijă la sonorul acela dat la maxim, s-ar putea să speriați câinii și nu veți mai avea cui să tăiați frunză!
Cu stimă,
Pașa
Cu stimă,
Pașa
Pe textul:
„Frunze la cîini" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextIdeea este bună, dar, cum s-a spus și mai înainte, pe alocuri textul devine explicativ și prozaic. E adevărat, coanei Efimița i-ar fi prins bine atâtea posibilități de a-și explica zgomotele de armă. Glumesc, desigur.
Sigur, sunt oarecum subiectiv.
Sigur, sunt oarecum subiectiv.
Pe textul:
„cu bubuituri în orașul meu" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextTotul a plecat de la o simplă atingere a frunzei, ca și când cineva drag și-ar fi lăsat palma pe umărul meu. Dincolo de aceasta, interpretările dumneavoastră sunt plauzibile, cu singura specificație pentru Ottilia că acea frunză nu era căzută, ci vie, chiar foarte vie. Și nu numai pentru că era din vie!
Vă mulțumesc!
Vă mulțumesc!
Pe textul:
„cu flori de fiori" de George Pașa
0 suflu
ContextDomnule Barb, interpretarea dumneavoastră este bună. Sunt onorat de aprecierea dumneavoastră.
Cu stimă,
Pașa
Cu stimă,
Pașa
Pe textul:
„utopică" de George Pașa
0 suflu
Context#dezvăluind\"; fără virgulă în ultimul enunț
Pe textul:
„Misterul isiac în poezia anticomunistă" de Dragoș Vișan
Recomandat0 suflu
ContextCa de obicei, articolul tău este bine documentat, dezvăluin o parte dintre frământările prin care a trecut literatura română postbelică. Este bine că reevaluezi creația unui autor foarte bun din acea perioadă, în ciuda contestărilor care au venit din extreme diferite. De fapt, care autor important de la noi nu a fost contestat?
Presupun că rândurile acestea și acelea care urmează în articolul următor, fac parte din teza de doctorat. Îți doresc lectori pe măsura muncii tale de aici.
Presupun că rândurile acestea și acelea care urmează în articolul următor, fac parte din teza de doctorat. Îți doresc lectori pe măsura muncii tale de aici.
Pe textul:
„Misterul isiac în poezia anticomunistă" de Dragoș Vișan
Recomandat0 suflu
ContextAm găsit niște versuri interesante aici:
\"dălți harnice
lovesc blocul de piatră
chipul orbului
zâmbet\"
\"dălți harnice
lovesc blocul de piatră
chipul orbului
zâmbet\"
Pe textul:
„pe cărarea arsă de curcubeu" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextOttilia, eu citesc mai demult ceea ce scrii, dar nu am intervenit, fiindcă nu vreau să rănesc prin sinceritatea mea. Ai și texte de luat în seamă, în special acele \"Clișee\", încadrate la personale, unele texte în proză și vreo câteva poezii. Poate voi găsi timp să mă opresc la unul dintre acestea.
Aici se vede multă bogăție interioară, însă autenticitatea suferinței, în opinia mea, nu aduce, implicit, și autenticitatea scriiturii. Parcă este prea mult naturalism, mai adecvat la un text în proză decât în unul poetic. Nu pot să fiu decât solidar cu suferința umană de aici, dar ca realizare textul mi se pare modest. Și e păcat, pentru că există în unele pasaje poezie. Cred că restrâns puțin, eliminând pasajele prea personale, textul poate atinge și semnele poeticității. Există prea multă vulnerabilitate aici, Cred că ai înțeles la ce mă refer.
Aici se vede multă bogăție interioară, însă autenticitatea suferinței, în opinia mea, nu aduce, implicit, și autenticitatea scriiturii. Parcă este prea mult naturalism, mai adecvat la un text în proză decât în unul poetic. Nu pot să fiu decât solidar cu suferința umană de aici, dar ca realizare textul mi se pare modest. Și e păcat, pentru că există în unele pasaje poezie. Cred că restrâns puțin, eliminând pasajele prea personale, textul poate atinge și semnele poeticității. Există prea multă vulnerabilitate aici, Cred că ai înțeles la ce mă refer.
Pe textul:
„când vrei să te descotorosești găsești metode" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextOttilia, Alex,
Mi se pare că singura sintagmă valabilă din text este aceasta: \"cerneala nebăută ls timp\", chiar dacă este un clișeu.
Mi se pare că singura sintagmă valabilă din text este aceasta: \"cerneala nebăută ls timp\", chiar dacă este un clișeu.
Pe textul:
„pre_text al tăcerii" de George Pașa
0 suflu
ContextDe cele mai multe ori, găsesc în pagina ta versuri interesante. Nici aici nu pot spune că nu îmi place jocul, prin acea așezare a versurilor astfel încât să le citim de la dreapta la stânga (primele trei) sau de jos în sus (în continuare). E adevărat, mult mai importantă mi se pare aici ordinea ideilor, decât aceea a cuvintelor, acest lucru spunându-l cineva care nu excelează prin rigoare poetică (adică eu). Nu înțeleg însă un lucru: de ce ai scris așa cuvântul \"catrenul\"? În cazul tău, nu se poate pune problema să fie o greșeală de redactare, mai ales în titlu. Poate, spre a fi mai clar \"jocul\", ar fi trebuit scris: \"ca-trenul\".
P.s. Îmi prezint scuzele pentru că am deranjat din nou cu părerile mele. Poate ar trebui să tac, mai ales în cazul textelor unuia dintre autorii pe care îi apreciez în mod sincer.
P.s. Îmi prezint scuzele pentru că am deranjat din nou cu părerile mele. Poate ar trebui să tac, mai ales în cazul textelor unuia dintre autorii pe care îi apreciez în mod sincer.
Pe textul:
„catren-ul alpinistului din sala de așteptare" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context