GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Îmi place textul acesta, fiindcă, deși are ecouri din lirica neomodernistă a anilor \'70, transgresează cumva curentele și tendințele literare ale ultimului secol. Spun aceasta, fiindcă vocea poetică de aici se bazează în special pe sonorități incantatorii, cu virtuți taumaturgice. Cred că aceasta ar trebui să fie una dintre fețele în care să se oglindească lirica actuală.
Pe textul:
„Nici nu știam că ești!" de Aurel Sibiceanu
Recomandat0 suflu
ContextȘtiam că te bazezi uneori în ceea ce scrii pe alegorie și parabola-simbol, dar m-ai surprins prin gustul pentru ironie, umor și spirit de frondă. E ceva între absurdul urmuzian (\"pelicanul sau babița\") și fabula(ția) postmodernă. ca să respect ambele tabere la care te referi, hai să spun că e și ceva suprarealism condimentat cu futurism. O \"trăsnaie\" pe cinste!
Pe textul:
„pelicanul roz avea un pleonasm cronic între virgulă și punct" de Ioan Barb
0 suflu
ContextÎți mulțumesc,Ioan. Contează și dacă un singur cititor s-a oprit aici cu niște gânduri.
Cu stimă,
George
Cu stimă,
George
Pe textul:
„pășea încet..." de George Pașa
0 suflu
ContextSunt aici niște gânduri simple, prin care se încearcă a se spune mai mult decât eternul conflict între trup și spirit, angelic și demonic. În finalul primei strofe există un pleonasm: \"ni se întorc înapoi\" (așadar, fără lexemul \"înapoi\").
Pe textul:
„lupii sângelui" de Silvia Goteanschii
0 suflu
ContextEste aici o poezie cu un conținut religios, străbătută, de la un capăt la altul, de un fior mistic ce vine din poezia Psalmilor și din cuvintele Părinților Bisericii noastre. Desigur, în primul rând limbajul dă această impresie, nu numai prin vocabular, ci și prin sintaxa poetică, aș spune, deosebit de potrivită aici. Ființa poetică trăiește aici umilința de a fi prea neînsemnată în fața miracolului, chiar dacă de acolo vine întreaga splendoare / fericire a existenței. Textul e mult mai complex decât am încercat să scot aici în evidență, însă consider că merită evidențiat pentru curajul de a scoate de la naftalină această sintaxă poetică proprie textelor literaturii române vechi, pentru melodicitatea versurilor și pentru întreaga bogăție de sensuri și simțire existente.
Pe textul:
„ramura de foc a fericirii" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextBuclucaș acel cuvânt dinspre final. Cred că mai necesită o corectură, măcar pentru faptul că este un text recomandat: \"genunchii\", întrucât nu prea se potrivește forma nearticulată. În rest, imagini insolite, specifice stilului auctorial.
Pe textul:
„anotimpuri" de ștefan ciobanu
Recomandat0 suflu
ContextCred că în limba română este improprie formularea aceasta sub influența limbii engleze: \"trebuie că...\" Nu e mai simplu să fi spus: \"trebuie să te fi ascuns\", \"poate că te-ai ascuns\"?
Pe textul:
„lost" de Adela Setti
0 suflu
ContextChiar, Takze Inny, unde a dipărut Inny? Ca un erou/ eroină de hârtie, trebuie, cum spui, să se fi ascuns prin auzul cititorilor, prin file de carte. Și dacă foile au nimerit prin mâinile unui repetont?! Întrebare, zic eu, legitimă. Mă bucură faptul că te mai aud, Adela.
Pe textul:
„lost" de Adela Setti
0 suflu
ContextDe acord cu tine că ai vrut să eviți repetarea prepoziției \"pe\". Dar, deși mie mi se pare o alăturare forțată acolo, lipsa acelei prepoziții duce la schimbarea sensului. Se înțelege că liniștea este ca o medalie care \"poartă păr pe piept\". Dac era și al doilea \"pe\", atunci, mă rog, puteam accepta că ar fi o contopire a ființei cu liniștea. Dar mi se pare că e o poezie din primul volum, \"aliona\", și nu poți modifica. Poate mă înșel.
În ceea ce privește sintagma \"bărbi scheletice\", iarăși adjectivul mi se pare nepotrivit. Dacă ai fi spus \"bărbii scheletice\", mai mergea.
În fine, tu hotărăști, e poezia ta și e bine că ești sigur pe tine. Nici eu nu prea modific la sugestia altora. Și știu că, probabil, pentru tine nu prea contează ce spun eu.
Numai bine.
În ceea ce privește sintagma \"bărbi scheletice\", iarăși adjectivul mi se pare nepotrivit. Dacă ai fi spus \"bărbii scheletice\", mai mergea.
În fine, tu hotărăști, e poezia ta și e bine că ești sigur pe tine. Nici eu nu prea modific la sugestia altora. Și știu că, probabil, pentru tine nu prea contează ce spun eu.
Numai bine.
Pe textul:
„hartă mută" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextMulúmesc, Vali, dar parcă e prea epicizat textul acesta, contrar tendinței mele spre poezia lirică.
Pe textul:
„făt-frumos și zmeul, ieșiți din poveste" de George Pașa
0 suflu
ContextScuzele mele că intervin, Silvia, dar nu prea merge acel titlu, întrucât seamănă cu un vers de al meu, nu mai știu din care poezie inclusă în primul volum: \"mă uit la albastru și tac până la ultima rspirație\".
Pe textul:
„regret potecile" de Vali Nițu
0 suflu
ContextTextul îmi place, însă mi-e mai greu să spun de ce. Poate pentru senzația de simbioză cu vegetalul. Finalul m-a făcut să zâmbesc. Am fluierat, desigur, în gând, și nu a pagubă, fiindcă n-am pierdut nimic dacă am citit.
Pe textul:
„cântec asupra vegetalului" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextTextul e plăcut prin atmosfera sa nostalgică. Parcă nu mai contează că e supus erodării timpului.
Pe textul:
„mireasa mea" de Vali Nițu
0 suflu
ContextUnele imagini mi se par puțin îngroșate, până la grotesc: \"liniștea poartă păr pe piept ca (pe) o medalie\", \"bărbi scheletice\". În rest, începând cu versul al patrulea, textul mi se pare bine realizat artistic.
Pe textul:
„hartă mută" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextPrivește spre albastru și taci. Așa aș sintetiza eu textul acesta.
Pe textul:
„regret potecile" de Vali Nițu
0 suflu
ContextO temă oarecum (stră)bătută, la pas ori agale, fie de autoare înseși, fie și de alții. Totuși, maniera în care ne sunt prezentate orbirea/ dragostea, orbirea din dragoste, dragostea oarbă etc. este, aș spune, convingătoare. O corectură s-ar cuveni la pluralul unui cuvânt: \"sălciile\". În rest, pe mine nu mă deranjează abundența în acea frază a condiționalului-optativ, confundat de un onorabil antecomentator cu \"viitoarele\" (probabil versuri, fiindcă nici vorbă nu e acolo de timpul viitor).
Pe textul:
„duminica dintre maluri" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
ContextA, te rog să ai grijă la cacofonia din construcția: \"le amestecă cu\".
Pe textul:
„femeia ce strălucește în mine este o biserică" de Ioan Barb
0 suflu
ContextCred că aici ți-a ieșit un text frumos și sensibil, în ciuda unor formulări prea \"tocite\", dar e posibil să fie utilizate intenționat: \"lacrimi de sânge\", \"și-a tatuat pe ziduri lumina\".
Pe textul:
„femeia ce strălucește în mine este o biserică" de Ioan Barb
0 suflu
ContextDomnule Firică, nu prea mai urmăresc bâlciul politichiei, însă \"recomandarea\" aceasta mi se pare un atac la adresa inteligenței spontane a limbii. Adică adio cu metaforeaua și cu scaunul de sub funia spânzuratului, cu agrafele prin care unii își agață mintea-n colțuri ș.a.m.d.
Adică mai ușor cu dus și-ntors, ca unii să rămână numai la dus, dracu\' știe unde!
Adică mai ușor cu dus și-ntors, ca unii să rămână numai la dus, dracu\' știe unde!
Pe textul:
„12 scaune, ba chiar mai multe!" de Adrian Firica
0 suflu
ContextAceastă \"a treia zi\", asemenea celorlalte două, conține o proză poetică de calitate, în care obiectele-semn și semnele-obiect par a converge într-o sublimare a existenței, în care ființa caută să se regăsească în celălalt, prin celălalt. Un monolog al sinelui, în regăsirea a ceea ce nu va pieri niciodată. Deși textele din seria aceasta sunt diferite ca formă de prezentare, prin acel fir labirintic mai amintesc, totuși de \"Mozaicul din Lhasa\".
Pe textul:
„acoperișuri și mere verzi" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context