Cu arta pre artă călcând

CU MOARTEA PRE VIAÞÃ CÃLCÂND Punctul: “ Nu ai fost niciodată un punct înconjurat de lucruri. Nu ai iradiat niciodată nimic.” Cercul: “Aș fi simțit. Te-aș fi cuprins în mine și învârtit până m-ai fi pus în mișcare.” Linia: “Nu ai mers niciodată mai departe. Þi-am lăsat un culoar lung cu lucruri de atins și simțit. M-am întins și m-am lipit de tine să mă desfășor.” Toți: “Unde ești? Nu te vede nimeni!” COLO-N SUSU Artistul: “Aici. Unde voi rămâne întotdeauna. (își îndoaie picioarele la spate, întinde mâinile în față într-o rotație nesfârșită. Intră în lucruri de atins și simțit pentru totdeauna și crește în spirală.) Am știut mereu unde e locul meu. Mi s-a așezat mereu la picioare.” Viața urcă treptele ca pe dinafară. COLO-N JOSU Cercul se decojește. Linia aceea se rotește din ce în ce mai încet în jos până cade. Punct. Moartea se așază în mijlocul amfiteatrului. CU ARTA PRE ARTÃ CÃLCÂND Piruetă. În stadion oameni-punct se ridică, mâinile în aer desenează pe rând dâre lungi din ce în ce mai repede.