George Pașa

Îți mulțumesc pentru semn, Vasile. N-am dorit un text pre(ten)țios, dar poate așa se vede dinspre cititor.

Există un spațiu, pe care doar poezia, cântecul, culoarea și matematica fac posibilă îngemănarea (nu atracția) contrariilor. Un spațiu în care vom regăsi Chipul și asemănarea în cel umil(it) și obidit. Deși e altceva decât spunea Nichita sau spuneam eu ("Altcevaul meu nu-i totuna cu altcevaul tău"), "altfel de altceva" și "ceva" se unesc undeva la infinit. Calul e același, doar șaua e alta.
Cred că acest "altfel de altceva" ține de o aplicare a teoriei sunetelor de care îmi vorbeai cândva. Mai ales dacă mă uit la acele motive-reper din următoarea enumerație substantivală:
"ceasul spart
zarul și darul
borna și parul
lunca și livadarul
norul și vaporul
puntea și catargul
iconarul și lenjereasa
bucătarul și câinele
visul și stăpânele".

Și totuși, taina rămâne în versurile "alungite" din final, unde îmi trebuie un alt zar, fiindcă acesta s-a rotunjit și-mi dă numai "zar de fugă". Sigur, nu uit că de-acum pot rostogoli bila, ajungând aici:
"de-ai fi ajuns și tu/ poate că acum/ din colțul lumii/ nu ieșea fum
pe cer/ brazde de nori/ așteaptă sămânța".

Înțeleg faptul că este o antologie, de aceea (mai ales că nici nu am citit-o) nu pot formula nicio obiecție. Cunosc două dintre volumele autoarei. Au un patetism moderat, o tendință spre poezia cotidianului și spre social, cu unele aplecări spre eroul colectiv, "umilitul și obiditul". Nu sunt un admirator necondiționat al poeziilor autoarei, însă, detașându-mă de propriile afinități creatoare, spun că e posibil ca ele să conteze în ansamblul mișcării optzeciste din poezia română.

Felicitări, Angela!

"Bun, rău, în orice caz...
Am tot mușcat, venind pe drum,
Rupându-mi cele trei măsele
Și-acuma gropile-s duium,
De vii la Cluj, vei da în ele!"
(Gârda Petru Ioan)


Ca om de seamă, am tot dat în gropi,
Chemat de luna bleagă printre plopi,
Dar mă tot mir de-acela care sapă,
Cu dinți puternici, propria sa groapă.

Și de-o fi Gheorghe, de e altul,
Asta contează mai puțin.
Dar spune: era bun asfaltul
Sau l-ai mai stins ușor cu vin?

Ai și tu dreptate, în felul tău, Răzvane. Doar că poezia este mai mult decât reflecție sau, mai precis, nu numai reflecție.

Mulțumesc pentru analiza de conținut.

Știu că am realizat deva bun aici, iar "povestea" chiar ar merita o continuare. Chiar dacă nu mai e nimic e povestit, există alternative. Adică să fie un impuls pentru o altă "epopee", cum a fost cazul cu personajul Ben Cioglu. Sigur că n-am să arunc "firele", chiar dacă ultimul vers ar putea părea în contrast cu realitatea textului. Desigur, "obrăznicirea" se ascunde în subtext.

Dar "atingerile sunt doar puncte ce vor lumina mai târziu".

Încă după ce am scris mi-am pus și eu întrebări asupra oportunității versului final, dar, deși nu exprimă o generalitate, nu-l pot înlocui. Am conferit termenului "mit" un sens prea restrictiv, dar asta e! Deși ai dreptate, miturile (chiar și cele fondatoare, sau mai ales) au multe evenimente sângeroase. Dar poate că eu mă regăsesc doar în miracolul permanenței lor.
Mulțumesc pentru semnul de lectură! Uite cum te oprești tu tocmai la textele pe care nu le vede mai nimeni! Este o calitate pe care o admir.

Îți mulțumesc pentru opinie, Vasile Mihalache!

Așa este, textul acesta nu îndeamnă la vorbărie inutilă. Mulțumesc!

Este și ceva poezie aici, dar nu ridic pretenții exagerate, întrucât textul este încadrat la "personale". Fragmentarea discursivă este explicată și de utilizarea fotografiilor, care vorbesc despre cele nespuse. Un text cu un mesaj social, fără a fi lipsit de suflul divin.

La mulți ani, Vasile! Anul trecut am cam dat-o în bară, venind cu steaua chiar de Sf. Vasile, uitând că asta se face în ajun de Crăciun.

Mulțumesc pentru aprecieri, Ottilia. De fapt, când am spus de acea desființare a gropilor, vorbeam de îngroparea morților, perspectiva nefiind prea optimistă, fiindcă această datină străveche ar cam vrea unii să fie înlocuită cu incinerarea. Așa că în mod sigur vei zice acum că nu este o idee bună.

O zbatere dramatică între așteptare și revelare, între certitudine și incertitudine, între povara numelui și aceea a absenței.
Limbajul poetic mă determină, totuși, să spun că este al unui poet monocord, însă acest lucru nu este ceva rău, fiindcă îmi confirmă prezența unui timbru poetic. În literatura noastră, parcă doar Bacovia și Goga mai pot fi așa ușor recunoscuți prin voces poetică. Totuși, aștept și o altă voce poetică, mai puțin gravă, mai ludică, fiindcă elegiac și reflexiv am văzut că sunteți pe deplin.

Este primul text în care îmi dau și eu seama că autorul are talent poetic. Nu este ceva nou, nu este un limbaj nemaivăzut, nu sunt idei care să nu fi trecut și prin mințile altora. Nu știu de ce, dar abia acum reușesc să văd semnele poeticului la acest autor, dar nu pentru că nu aș fi citit suficient ca să mă conving. Drum bun în poezie, Dan Ciupureanu!

Pare un teren deja bătătorit de alții, însă remarc o schimbare de atitudine creatoare, cel puțin la nivel de limbaj, de unde nu mai răzbat încercări de forțare a limbajului. Și chiar dacă nu vine cu formulări noi, finalul aduce o idee interesantă, de parcă săgeata aia a lui Cupidon ar trece de la cer la pământ și de la pământ la cer, ființa fiind doar un bun conductor de iubire. Și contopirea, atunci, nu poate fi altceva decât electricitate.
Oricum, că e concret, că e abstract, nu rămâne decât senzația vagă a unei străluciri (posibil și a oaselor străluminând). De aici poate și recrența termenilor din câmpul lexico-semantic al luminii ("strălucirii", "scapără", "steaua").

Vasile, eu nu scriu după model. Ceea ce spun (fie și neinspirat) îmi aparține.
Mulțumesc pentru urări. Asemenea.

Nu e cine știe ce. Mai exersez, din când în când, scrierea în vers clasic, să nu uit ce înseamnă, cu adevărat, poezia.
Mulțumesc pentru semnul de lectură!

Așa este cum zici, Valeriule, însă, ținând cont că Smertiușka este diminutiv pentru Moarte, se mai poate vedea și altfel. Mulțumesc mult că ai dat cu steaua să vadă Smertiușka drumul.

Am ascultat cu interes emisiunea, dragă Floriane. A fost o surpriză plăcută, pentru care îți mulțumesc. Textul acesta e inclus în volumul pregătit pentru publicare, volum pe care sper să îl scot anul viitor. Mă bucur, de asemenea, și pentru ceilalți poeți pe care i-ai semnalat la emisiunile tale.
Succes în această inițiativă de suflet!