alt cânt al însinguratului

apoi am voit să stau singur în fața celui singur care stă în fața celui singur nu te așeza prea aproape mi-a spus vocea oameni răi vor veni și vor săpa șanțuri dreptunghiulare lungi -prelungi ca la suplacul de barcău sperând că aurul negru –n care le-a fost dat să moară le va fi aceeași nevăzută groapă comună vor săpa numai vor săpa nu va mai fi tobie care să le facă un fel de înmormântare nici sâmbăta lui lazăr cea mai mare zi dinainte de ÎNVIERE de vrei să trăiești învață să pierzi de nu vrei să ți le petreacă alții învață să-ți trăiești viața și moartea în catedrala apelor flămânde urmează lui paul claudel cândva am cunoscut pe cineva care îmblânzea apele cum iubitorul de mamba dansează și trebuie să moară să ucidă viața fără să se apere să scuipe acolo unde nu se scuipă să trăiască acolo unde nu se poate trăi să poetizeze lumea acolo unde nu se poate muri nu-mai-de-cât