still got the blues

uite ce decor de mileniu născut obosit pe albastrul-alburiu-constipat și grafit haotic ce lehamite se înscrie pe orbita pământului devenindu-i reper și cum cineva de acolo de sus tot aruncă pietre și raze șui îndoite, boante... ce naiba să mai sper cu atâtea reclame, cu știrile care prind adânc în ținte spaimele pe frunte ca un fel de post it ca nu cumva să uit să mă sperii... vehicule funerare trec în mare viteză să nu închidă la cimitir – noroc cu birturile deschise nonstop în care mă îngrop fără fasoane rareori mai țipă un pescăruș mutant o fată nu îndeajuns de fată, nici suficient iubită, un hamal cu șalele înțepenite de lene un candidat la europene, un mâț ud... mă închipui Robin Hood pe o insulă de cretă, foaia asta oarecum tâmpă o înnobilez cu un strop de vin cum faci când bei pentru răposați și verși pe jos... când eram mic mai bine rămâneam mic mă visam astronaut sau educator la grădiniță dacă aș fi știut peste ce mileniu peste ce secol voi da cu capul, beat pe trotuare aș fi băut dintr-odată cerneli cumpărate de părinți pentru ca să învăț carte și aș fi scris sub nuci, în grădină acolo, un poem SF tu citești aici și îți pătezi manșetele propriilor închipuiri care te sugrumă și dai vina pe mama mea pe barmanul mahmur pe paharul niciodată spălat ce naiba te holbezi înăuntru, ieși afară acolo-i o fată, poate și un bărbat și hai să recolorăm cât vom mai putea acest petic rupt din mantaua galaxiei și întins drept față de masă... lasă dracului analizele literare, părerile moft, neologismele și dă viața de dușcă nu vezi cum tot aruncă pietre cineva de acolo de sus?... barmanul, fără dinți în gură, șuieră îngânând piesa lui Gary Moore still got the blues am zis eu... se prăvale naibii decorul....