GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Felicitări, doamnă Teleoacă, și pentru această carte de poezie!
Recunosc vocile poetice din volumul de versuri anterior, uneori contrazicându-se, dar important este faptul că toate se supun, până la urmă, aceleiași instanțe auctoriale, supuse, la rândul său, suflului divin. Versurile de față, ca și acelea din volumul anterior, recenzat de mine (sper să fie publicat, cândva, acel articol), provoacă emoție, te lasă pe gânduri, te invită la visare, chiar dacă, estetic vorbind, par a sări uneori calul (iar calul acela zboară ca vântul și ca gândul!).
Mi-au plăcut și fragmentele din prefața Ottiliei Ardeleanu, așa că o felicit și pe domnia sa.
Las și eu un semn luminos, fiindcă poezia Danielei chiar merită atenția cititorilor, în ciuda tendinței - nefirești, aș zice - de a fi marginalizată.
Recunosc vocile poetice din volumul de versuri anterior, uneori contrazicându-se, dar important este faptul că toate se supun, până la urmă, aceleiași instanțe auctoriale, supuse, la rândul său, suflului divin. Versurile de față, ca și acelea din volumul anterior, recenzat de mine (sper să fie publicat, cândva, acel articol), provoacă emoție, te lasă pe gânduri, te invită la visare, chiar dacă, estetic vorbind, par a sări uneori calul (iar calul acela zboară ca vântul și ca gândul!).
Mi-au plăcut și fragmentele din prefața Ottiliei Ardeleanu, așa că o felicit și pe domnia sa.
Las și eu un semn luminos, fiindcă poezia Danielei chiar merită atenția cititorilor, în ciuda tendinței - nefirești, aș zice - de a fi marginalizată.
Pe textul:
„El ne ținea într-un pumn cu Iubire inima" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextDomnule Dume, sunt interesante interpretările dumneavoastră. Aici, acelui simbol la care vă referiți i-am dat o altă semnificație decât aceea consacrată. La ruși, da, poate fi și o expresie a feminității, unde „berioza” este de genul feminin. Aici, mai degrabă, este o expresie a luminii și a purității. Pe ultima am avut-o în vedere.
Cărți nu mai public (cel puțin deocamdată), iar în cele aflte deja la sertar nu și-ar găsi locul, fiindcă forma aleasă nu se potrivește acolo. Poate într-alta, pe care să o scriu de acum încolo.
Vă mulțumesc pentru semnul de lectură!
George Pașa
Cărți nu mai public (cel puțin deocamdată), iar în cele aflte deja la sertar nu și-ar găsi locul, fiindcă forma aleasă nu se potrivește acolo. Poate într-alta, pe care să o scriu de acum încolo.
Vă mulțumesc pentru semnul de lectură!
George Pașa
Pe textul:
„poem de rămas-bun" de George Pașa
0 suflu
ContextVă mulțumesc, Maria Mihăilescu, pentru impresiile de lectură. Așa este, sensul apare doar din construcția cuvintelor. Deși, mai înainte, el și-a găsit sălașul în suflet, dincolo de cuvinte.
Pe textul:
„Sensul" de George Pașa
0 suflu
ContextFelicitări, domnule Dume, pentru această antologie poetică! Dacă nu mă înșel, este prima în limba română, după ediția în franceză.
Pe textul:
„Teodor Dume, carte:Când umbrele trec strada" de Teodor Dume
Recomandat0 suflu
ContextNu știu de ce, „textierule”, dar îmi plac mai mult textele acestea în care hamletizezi decât acelea în care încerci să dai, ca să zic așa, trendul unui joc de păcănele. Și totuși, alter egoul ăla sceptic, ușor cinic, antipatetic este necesar pentru a păstra apele calme, să nu se reverse dincolo de sine.
Nu știu dacă mai mult mi-au plăcut reflecțiile amare în haină metaforică sau atmosfera textului. Poate că și una, și alta, că sunt, până la urmă, inseparabile.
Nu știu dacă mai mult mi-au plăcut reflecțiile amare în haină metaforică sau atmosfera textului. Poate că și una, și alta, că sunt, până la urmă, inseparabile.
Pe textul:
„nici tu" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
ContextNu pot să nu mă opresc la textul acesta, fiindcă mi se pare că este cel mai bun dintre cele scrise de domnia voastră în ultimul an. Un cântec pendulând între obiectivitatea și subiectivitatea lirică, în ciuda unor mici sincope ritmice (dar, ca și în muzică, sunt necesare, uneori, alternanțele ritmice, spre a avita monotonia). Dincolo de ritm și rimă, când se-aude vocea primă, se-află „marea de amar” și un glas mai solitar, care umblă printre stele, printre voci ușor rebele, să aducă în real al iubirii arsenal: bila cu vreo nouă coduri (face ture printre poduri), un Hazard țintit de-un bard cu o bilă de smarald, chiar și-o floare prinsă-n noduri, să ajute la acorduri, chiar și-o picătură fină de iubire și de smirnă. Multe alte aș vedea, dar, mai bine, la rindea trag o scândură mai dreaptă pentru lumea înțeleaptă.
Cred că domnul Eminescu ar spune că e un text bun și nu are cum să nu trimită, prin intermediul meu, o stea de acolo unde El strălucește etern. În numele moșilor săi și alor noștri, mai ales al celor însetați de dreptate.
Cred că domnul Eminescu ar spune că e un text bun și nu are cum să nu trimită, prin intermediul meu, o stea de acolo unde El strălucește etern. În numele moșilor săi și alor noștri, mai ales al celor însetați de dreptate.
Pe textul:
„13-15 iunie, 1990" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextStau de vreo săptămână și mă gândesc la finalul acela care este prea brusc ritmat și rimat. Cred că era necesară o pregătire pentru acea exteriorizare a melodicității. Nu știu dacă voi mai găsi aceeași stare poetică pentru a adăuga și alte versuri.
De-acum, să ne-așternem la drum, după ce ne-am regăsit izvorul și dorul.
De-acum, să ne-așternem la drum, după ce ne-am regăsit izvorul și dorul.
Pe textul:
„La țară, aproape de izvoare" de George Pașa
0 suflu
ContextVăd textul acesta ca un fel de preludiu al unui poem care se va scrie. Și nu doar din acel „țiuit ca de greier” am această impresie. Poate fi chiar un portret poetic al femeii cu cercel de scoică (e fata devenită, între timp, femeie?). Scrieți-l, altminteri îl scriu eu! Glumesc, desigur.
„într-un răgaz de suspin
o ramură de măslin
înflorit
clipa lasă urme-n inima omului
precum seminţele căzute-n deşert
încolţite-n adierea de ploaie”.
„Pianul care nu există” e-un bun pretext pentru „există”, și-n coada lui lăsând bemolii trăiește-un „crai mâncat de molii”. Și de la pictorii trăsniți se poate ajunge la poeții trăsniți de fulgerul inspirației. Ei, care contrariază, dar sunt cei mai buni „îngeri de pază”.
„într-un răgaz de suspin
o ramură de măslin
înflorit
clipa lasă urme-n inima omului
precum seminţele căzute-n deşert
încolţite-n adierea de ploaie”.
„Pianul care nu există” e-un bun pretext pentru „există”, și-n coada lui lăsând bemolii trăiește-un „crai mâncat de molii”. Și de la pictorii trăsniți se poate ajunge la poeții trăsniți de fulgerul inspirației. Ei, care contrariază, dar sunt cei mai buni „îngeri de pază”.
Pe textul:
„fie ce-o fi" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextAr fi niște încercări reușite, dar cred că puteți opta pentru formulări mai personale, dacă tot nu ați dorit neapărat să fie haiku.
De fapt, intervin să vă rog să nu îmi mai luați texte de aici și să le postați pe citatepedia. De asemenea, vă rog să le ștergeți pe cele postate acolo, fiindcă nu mi-ați cerut acordul și îmi încălcați dreptul de autor. Am rămas uimit să văd că îmi apare numele acolo cu texte, când eu nu am cont pe niciun alt site literar decât pe poezie.ro.
Vă mulțumesc pentru înțelegere! Cine vrea să îmi citească textele, poate să le citească (pe cele postate) și aici sau să caute cărțile publicate de mine.
De fapt, intervin să vă rog să nu îmi mai luați texte de aici și să le postați pe citatepedia. De asemenea, vă rog să le ștergeți pe cele postate acolo, fiindcă nu mi-ați cerut acordul și îmi încălcați dreptul de autor. Am rămas uimit să văd că îmi apare numele acolo cu texte, când eu nu am cont pe niciun alt site literar decât pe poezie.ro.
Vă mulțumesc pentru înțelegere! Cine vrea să îmi citească textele, poate să le citească (pe cele postate) și aici sau să caute cărțile publicate de mine.
Pe textul:
„Micropoeme " de Cornelia Georgescu
0 suflu
ContextMă bucur că mai spune cineva câte o opinie pe aici și că mă mai citiți. Credeam că, dincolo de tăcerea instalată pe Agonia, scriu prost rău, de aceea nu mă mai ia nimeni în seamă. Am mai eliminat din conectori, fiindcă unii se repetau în mod supărător, dar în așa fel încât să nu se piardă ritmul dorit. Ar mai fi fost și alții, dar textul putea deveni prea ambiguu sau cu sincope ritmice. Domnul I. M. Popovici doar aparent vorbește pe lângă text, însă măcar ultimele două rânduri dovedesc faptul că nu-i așa.
Vă mulțumesc tuturor pentru impresiile de lectură.
Vă mulțumesc tuturor pentru impresiile de lectură.
Pe textul:
„Nu există spații fără de ritm" de George Pașa
0 suflu
ContextM-am obișnuit cu stilul eteroclit al scriitruii domniei vostre, însă, dacă ar fi să aleg poezia din pasajele mai prozaice, dar importante pentru întreg, aș rămâne la acestea:
„sensul vieţii
se zice că-l afli
pe întuneric
depănăm firul
prin labirint
într-o direcție necunoscută
dorul se face nod tare
de nedestrămat (...)
treaptă după treaptă
scară după scară
spre seară (...)
portret între niciodată şi întotdeauna
face împreună cu noi socotelile-n care
esenţialul doar există
nu se exprimă (...)
Prin tunelul de tăcere, cere, cere
Un ecou, ou, ou, ouuu
Ca un val, val, vaaal
Nou, nou, nouuu
Vine, vine, vine
Ca un munte de durere
Nu ca un munte
Chiar un munte
Munte, munte, munteee
În care cântă paseri din nunta viselor”
„sensul vieţii
se zice că-l afli
pe întuneric
depănăm firul
prin labirint
într-o direcție necunoscută
dorul se face nod tare
de nedestrămat (...)
treaptă după treaptă
scară după scară
spre seară (...)
portret între niciodată şi întotdeauna
face împreună cu noi socotelile-n care
esenţialul doar există
nu se exprimă (...)
Prin tunelul de tăcere, cere, cere
Un ecou, ou, ou, ouuu
Ca un val, val, vaaal
Nou, nou, nouuu
Vine, vine, vine
Ca un munte de durere
Nu ca un munte
Chiar un munte
Munte, munte, munteee
În care cântă paseri din nunta viselor”
Pe textul:
„Prin tunelul de tăcere" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextTextul are un ritm deosebit și idei la care trebuie să mai meditez. Doar sintagma „lume priponită” nu-mi place, dar nu m-a împiedicat să citesc mai departe.
Pe textul:
„lume priponită" de Bejliu Anne-Marie
0 suflu
ContextAți ajuns un fel de clasic în viață domnule Dume, dacă se scrie atât de mult despre scrierile dumneavoastră. Despre posteritatea acestora nu putem ști nimic, cum nu putem ști despre scrierile niciunui scriitor de acum. Să sperăm că ele vor rămâne. Nu știu dacă textele lui Teodor Dume sfidează moartea, poate doar se hrănesc din „substanța” de neînțeles a acesteia, când acceptând-o, când revoltându-se împotriva ei.
Felicitările mele, atât autoarei studiului, cât și creatorului care a stârnit acest demers critic!
Felicitările mele, atât autoarei studiului, cât și creatorului care a stârnit acest demers critic!
Pe textul:
„Teodor Dume, poetul care sfidează moartea" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextStilul acesta parodic și zeflemist, cu o finețe deosebită a ironiei, cred că prinde la fel de bine ca acela din alte texte ale autoarei. Iar finalul încheie destul de bine această luare în răspăr a levantinismului nostru cel de toate zilele. De aceea, parafrazând spusele de acolo, aș zice că muza cea mofluză n-are nicio scuză.
Pe textul:
„poezie mică şi foarte alintată " de diana dumitraciuc
0 suflu
ContextDeși imperativul din debutul textului pare prea... imperativ (!), reiterând un fel de încăpățânare a ființei poetice (parcă nu și orgoliu creator), totuși, textul lasă să respire (chiar și să transpire!) o nostalgie aproape letală după copilăria îndepărtată, din care parcă și urmele pașilor desculți par să se fi șters. Textul se naște din zbateri care duc eul până la scindarea de sine, fapt decelabil, îndeosebi, în antinomiile dinspre finalul textului, unde natura duală a ființei umane este mult mai evidentă.
Și totuși, dincolo de neîncrederea în posibilitatea atingerii „muzicii sferelor”, dat fiind înăbușirea sunetelor într-o muzică „perisabilă”, finalul acela atât de trist, de mișcător sufletește, aduce acordurile grave ale înălțării iubirii din aparenta moarte afectivă.
Chiar dacă e pe alocuri prea explicativ, fără a deveni și mură-n gură, pe placul cititorului leneș, discursul poetic are calitățile prin care se îndepărtează de prozaicul unei existențe creatoare șterse.
Și totuși, dincolo de neîncrederea în posibilitatea atingerii „muzicii sferelor”, dat fiind înăbușirea sunetelor într-o muzică „perisabilă”, finalul acela atât de trist, de mișcător sufletește, aduce acordurile grave ale înălțării iubirii din aparenta moarte afectivă.
Chiar dacă e pe alocuri prea explicativ, fără a deveni și mură-n gură, pe placul cititorului leneș, discursul poetic are calitățile prin care se îndepărtează de prozaicul unei existențe creatoare șterse.
Pe textul:
„în fond decembrie de-abia urmează să sosească" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextIulia Elize, de fapt, domnul Georgescu se referea la o greșeală de exprimare. N-am vut să intervin, să nu se creadă că sunt cumva ranchiunos. Credeam că veți corecta, dumneavoastră sau măcar editorii. Și în celebra replică din „O scrisoare pierdută”, acordul tot la feminin se face, adică „douăsprezece”.
Dincolo de aceasta, vă apreciez pentru faptul că scrieți, de cele mai multe ori, cu destulă sensibilitate artistică.
Dincolo de aceasta, vă apreciez pentru faptul că scrieți, de cele mai multe ori, cu destulă sensibilitate artistică.
Pe textul:
„De picoteală" de Iulia Elize
Recomandat0 suflu
ContextDe asemenea, „să văd dincolo”...
Pe textul:
„Teodor Dume,o nouă carte:Ferestre spre marginea lumii" de Teodor Dume
Recomandat0 suflu
Context„Ferestre spre marginea lumii”, poezia care dă și titlul volumului, este printre cele care m-au impresionat mai mult în cartea aceasta, alături de „Pasărea morții”, „Lumina, urma altei vieți”, „Fotografia în formă de inimă” și altele. Câteva versuri care mi s-au părut deosebite ar fi: „fotografia mea e o fereastră prin care/ privesc cerul și din când în când/ poteca ce duce/ înspre marginea lumii/ totul este asemeni cerului care/ mă împiedică să vd dincolo” („Ferestre spre marginea lumii”, p. 11); „trupul mi-a devenit un loc/ de pelerinaj pentru toate păcatele lumii/ durerile înalță ziduri/ nimeni nu intră nimeni nu iese” (ibid., p. 11-12); „fiecare strigăt e/ o picătură de cenușă pe/ umbra lăsată de izbeliște” (Pasărea morții”, p. 13); „între corpul meu și sufletul meu/ stă memoria cuvântului/ precum norii/ în fața fulgerului/ purificându-i lumina” („Lumina, umra unei alte vieți”, p. 19); „doar eu ca o zbatere sub rană/ îmi interogam propria umbră” („Interogatoriu”, p. 37.) etc.
Felicitări și pentru această carte, domnule Dume!
Felicitări și pentru această carte, domnule Dume!
Pe textul:
„Teodor Dume,o nouă carte:Ferestre spre marginea lumii" de Teodor Dume
Recomandat0 suflu
Context