Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

lume priponită

1 min lectură·
Mediu
în mine arde-o lume priponită
de crucea vieţii fără de-ntuneric
aprind un lemn de gând
dau foc iubirii
întorc spre cer privirea-nceţoşată
şi-ascult cuvântul
cel dintâi din punct
de foc de-argint din lemn
sau fier
sau aer
prin apă calc
şi simt că mă scufund
o mână cât o frunză de măslin
mă scapă
ridică umbra-n mine
ca pe-un zid
şi ştiu că într-un unghi al lui
al zidului
m-aşteaptă
înţelepciunea firii să-mi înalţe
inima-n ceruri peste ceruri albe
şi sufletul
în pasăre de foc
mi-l lasă
cenuşa lui să-mi fie far prin lume
din spirit aspru mă ridic
şi-n creste
înzăpezite îmi trimit şi visul
şi frica
frământarea şi căderea
când lumina
la ceas de taină reaprinde
viaţa
e chipul chip al chipurilor aspre
blândeţea nu se vede
se trăieşte
se pictează
din fir de iarbă
scânteia prinde forţă
din lemn din apă şi metal
spre gheaţă
în gheaţă înnoptez
apoi răsare
el, forţa vieţii, blândul, asprul
soare
Anne Marie Bejliu, 24 aprilie 2019
022.894
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
165
Citire
1 min
Versuri
46
Actualizat

Cum sa citezi

Bejliu Anne-Marie. “lume priponită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/bejliu-anne-marie/poezie/14137986/lume-priponita

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@george-pasaGPGeorge Pașa
Textul are un ritm deosebit și idei la care trebuie să mai meditez. Doar sintagma „lume priponită” nu-mi place, dar nu m-a împiedicat să citesc mai departe.
0
@bejliu-anne-marieBABejliu Anne-Marie
Am scris un comentariu dar nu mi-a dat voie să-l postez. Îmi pare rău.
Pe scrut: Totul se leagă şi totul leagă. Suntem duali prin concepţie şi supuşi conexiunilor infinite. Crucea omului, crucea supremă, crucile care alcătuiesc lumea umană, stâlpul de care este priponit un cal care paşte eventual, cum paştem noi informaţiile.
Mulţumesc frumos, George Paşa!
0