Poezie
fie ce-o fi
(apoi şi la urma urmei)
3 min lectură·
Mediu
1.
într-un răgaz de suspin
o ramură de măslin
înflorit
clipa lasă urme-n inima omului
precum seminţele căzute-n deşert
încolţite-n adierea de ploaie
într-un decor de pictori trăzniţi
pe o pânză de corăbii pusă-n rol de broderie
tu cu gândul dus în stele te-ai împuns în Poezie
Colecţionarului i-am promis un tablou
cu portretul femeii cu cercel de scoică
pianul care nu există, jumătate pian şi jumătate clavecin
l-am cumpărat de la un vecin,
marea era in reflux
femeia ieşise să culeagă scoici
pe plaja unei mări
cu flux şi reflux
apoi şi la urma urmei
important este să nu ne pierdem
şi să ne ţinem de cuvânt
din aer
din vânturi
dintr-o flacără de joc
poate chiar din nimic
o clipă de Lumină se întinde peste-un an
într-un port al veșniciei
un ţiuit ca de greier
se joacă prin creier
evident o iluzie
ceva introductiv
de motiv
sau altceva
fie ce-o fi
Constanţa, Duminică, 21 mai, 2019
2.
norocul meu
(bara - bara)
norocul meu că am dat peste tine acum
nici prea devreme şi nici prea târziu
e mare lucru să te ţii de aceasta
“Don’t worry, be happy now”
înainte de toate, trebuie să-ţi dai seama
şi, nu-n ultimul rând, că
nimic nu merge
dacă laşi lucrurile la întâmplare
fără o atentă ascultare
exact ca la vioară
sau la pian
în plus
când apar erorile
să nu te pierzi
şi să faci
corecţia pe traseu
cauţi cauzele
şi găseşti mijloacele
să revenim
trebuie să-ţi dai seama
unde-ar fi linia orizontului
şi dacă există un punct de fugă
cam pe unde vine
Domnişoara Oara de la Timişoara
A primit de la mine pensula şi vioara
s-a împrietenit cu Cioara
şi-au trecut la taclale şi la bara - bara
până când lucrurile s-au complicat
jucătorii s-au supărat
şi toate lucrurile s-au spart
în capul meu
trebuia să te aştepţi
ca setea de lumină şi de adevăr
să te ducă şi aici
la izvorul acesta
inundat de revărsare
şi valuri de mare
dintr-o pură întâmplare
rătăcea Poemu-n mine
până s-a-ntâlnit cu Tine
între patru gânduri
din două rânduri
la o oră nurlie
de mai şi de iunie
un geamantan
păzit de-un motan
care tresare-ntr-un vis
s-a deschis
iar acum, ce-i de făcut?
o luăm, iarăşi, de la început?
Da. Vezi unde vine linia orizontului.
Până la orizont ţine, o parte, Plaja
şi nu prea departe vine Marea.
Deasupra pictăm Cerul senin
cu un singur nor
insular…
Aşa se petrec lucrurile pe pânză
Formele şi culorile armonizează
Ca-n compoziţiile muzicale
Emoţia şi raţiunea fac împreună ceva
Ce nu-i nici emoţie şi nici raţiune
Între ele, o coardă subţire pe care cântă îngerii
Norocul meu că am dat peste tine
Şi m-ai învăţat
“Don’t worry, be happy now”
Cine poate şti
toate care sunt
şi mai ales
care vor fi
Un fulger brăzdează cerul, departe
Curând vine tunetul
şi va începe să plouă
Vara a dat peste noi
Puhoi...
Constanţa, Joi,
23 mai, 2019
(Precum iedera Zidului Alb)
3.
Miroase a iarbă verde, a salcâmi înfloriţi şi a iasomie
La ceasul solar
Călare pe armăsar
Zarurile au fost aruncate
Pe nepregătite şi pe săturate
Cele mai curate gânduri vin dinspre sate
Miroase a iarbă verde, a salcâmi înfloriţi şi a iasomie
Pune-ţi mândro boboc de bujor la pălărie
Şi cântă-mi de nostalgie şi de bucurie
Că astăzi este ziua aşteptată
Să fie de rodnicie
Şi vrednicie
Fie ce-o fi
Să fie cu iubire
Cu dragoste şi sănătate
Constanţa, Duminică, 26 mai, 2019
(Duminica Samarinencei)
032.446
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 582
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 133
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “fie ce-o fi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/poezie/14138531/fie-ce-o-fiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GP„ca pe un fel de...”
0
IPPrecum iedera Zidului Alb
Toate se leagă între ele
Dacă ai inspiraţia
Să le laşi în voia Domnului
Dacă tu faci totul
Ce-i mai rămâne lui Dumnezeu de făcut?!
- Uită-te la calul meu şi spune-mi ce vezi.
- Am văzut că vorbeşte şi are ochii verzi.
- Când îl vei vedea că şi zboară, are să vină pe
el o cioară. Cioara de la Timişoara. Prietenă
cu Doamna şi cu Domnişoara.
- Seminţele căzute-n deşert încolţite-n adierea de ploaie.
- Şi toate celelalte, fie ce-o fi. Apoi şi la urma urmei,
pe- o ramură de măslin înflorit gaseşti şi fluturi şi spini.
- Important este să nu ne pierdem şi să ne ţinem de cuvânt.
- Să fim de nădejde şi de ispravă...
Toate se leagă între ele
Dacă ai inspiraţia
Să le laşi în voia Domnului
Dacă tu faci totul
Ce-i mai rămâne lui Dumnezeu de făcut?!
- Uită-te la calul meu şi spune-mi ce vezi.
- Am văzut că vorbeşte şi are ochii verzi.
- Când îl vei vedea că şi zboară, are să vină pe
el o cioară. Cioara de la Timişoara. Prietenă
cu Doamna şi cu Domnişoara.
- Seminţele căzute-n deşert încolţite-n adierea de ploaie.
- Şi toate celelalte, fie ce-o fi. Apoi şi la urma urmei,
pe- o ramură de măslin înflorit gaseşti şi fluturi şi spini.
- Important este să nu ne pierdem şi să ne ţinem de cuvânt.
- Să fim de nădejde şi de ispravă...
0
„într-un răgaz de suspin
o ramură de măslin
înflorit
clipa lasă urme-n inima omului
precum seminţele căzute-n deşert
încolţite-n adierea de ploaie”.
„Pianul care nu există” e-un bun pretext pentru „există”, și-n coada lui lăsând bemolii trăiește-un „crai mâncat de molii”. Și de la pictorii trăsniți se poate ajunge la poeții trăsniți de fulgerul inspirației. Ei, care contrariază, dar sunt cei mai buni „îngeri de pază”.