GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Mă bucur că v-au rămas în minte acele versuri, domnule Camelian Propinațiu. Într-o altă variantă, primul vers era prea eminescian: „Nu credeam să simt seceta din oameni”. Așa am simțit, așa am scris, chiar dacă știam că sinceritatea, fie și poetică, poate deranja anumite spirite.
Pe textul:
„Și-ai ajuns..." de George Pașa
0 suflu
ContextAm încercat să scriu altceva, aducând în actualitate, cu ritmuri moderne, magia metricii antice. Desigur, cum știți, nu scriu de dragul formei, pentru mine poezia are, nu de puține ori, note reflexive, fără a cădea în filosofare. Aș putea spune că e o replică la „Oda” eminesciană (am scris una acum puțin timp), dar, înafara metricii și, poate, a tonalității, aici e cu totul altceva.
Nu voi mai scrie așa, fiindcă mai potrivite mie îmi sunt versurile reflexive din „pașadine”, mai ales în noua formă fixă pe care le-am dat-o în ultimul timp (endecasilabul).
Vă mulțumesc frumos pentru reacții, mai ales că steaua aceea de culoarea gutuii e potrivită sezonului, are o culoare caldă, departe de „stelele reci” de care aminteam în textul poetic!
Nu voi mai scrie așa, fiindcă mai potrivite mie îmi sunt versurile reflexive din „pașadine”, mai ales în noua formă fixă pe care le-am dat-o în ultimul timp (endecasilabul).
Vă mulțumesc frumos pentru reacții, mai ales că steaua aceea de culoarea gutuii e potrivită sezonului, are o culoare caldă, departe de „stelele reci” de care aminteam în textul poetic!
Pe textul:
„Și-ai ajuns..." de George Pașa
0 suflu
ContextNu e chiar poezie, ci un text cu fulgurații literare. Între sine și eu (ego) este o diferență, opinia mea fiind că sinele nu are cum să fie egocentric.
Vă mulțumesc pentru impresii!
Vă mulțumesc pentru impresii!
Pe textul:
„Cântecul stins al frunzei, în bucurii și-n restriște" de George Pașa
0 suflu
ContextMă bucur că v-a plăcut grupajul acesta de pașadine și, poate, „fereastra” aceea vă va face vizibile și alte ferestre.
Pe textul:
„Pașadine (25 - 28)" de George Pașa
0 suflu
ContextNu m-am gândit la Saint-John Perse, dar e posibil să aveți dreptate. Fragmentarea aceea a frazelor în propoziții sau în fraze mai scurte așa a fost impusă de ritmul interior. Acum, uitându-mă din nou pe text, mi-am dat seama că așa e, unele propoziții pot fi titlurile unor alte discursuri. Sigur, acest fapt nu le asigură independența totală de text.
Vă mulțumesc pentru impresii!
Vă mulțumesc pentru impresii!
Pe textul:
„Îmblânzim hazardul" de George Pașa
0 suflu
ContextDa, Maria trăiește prin cei care nu au uitat-o. Știu că a tradus și din creația voastră, precum și a multor altora, că a editat la Montreal și cărți ale unor autori necunoscuți nouă. Voi sunteți generoși prin steluțele voastre, dăruite, desigur, memoriei celei care a fost Maria. Eu, din păcate, în exigența mea, nu i-am acordat, cât a fost activă pe acest site, nicio stea. Meritau textele în franceză sau traduse din română în franceză, dar, pe versiunea aceea, eu nu activam.
Pe textul:
„Maria și cheia pentru vinul pașadinesc" de George Pașa
0 suflu
ContextPrimele trei strofe au o ușoară notă de didacticism, nu în sensul rău al cuvântului. Și eu cred că, nu de puține ori, ceea ce vrem să spunem „nu va fi niciodată spus”. O confirmă și versurile ulterioare, în care se reiau
gânduri deja spuse (într-o altă formă, desigur, ceea ce nu este neapărat rău).
Ceea ce se spune cu adevărat original și într-o formă mult mai poetică, având și un conținut pe măsură, începe de la strofa a patra. Sunt acolo multe rânduri (versuri) care mi s-au părut reușite, în special acesta: „un om născut să iubească viaţa, cu bune şi rele, cu tot Infinitul ei strâns în dimensiunile unui dreptunghi, triunghi, pătrat, cerc, din viaţa punctului alb fugit de pe dunga albastră dintre mare si cer…”
gânduri deja spuse (într-o altă formă, desigur, ceea ce nu este neapărat rău).
Ceea ce se spune cu adevărat original și într-o formă mult mai poetică, având și un conținut pe măsură, începe de la strofa a patra. Sunt acolo multe rânduri (versuri) care mi s-au părut reușite, în special acesta: „un om născut să iubească viaţa, cu bune şi rele, cu tot Infinitul ei strâns în dimensiunile unui dreptunghi, triunghi, pătrat, cerc, din viaţa punctului alb fugit de pe dunga albastră dintre mare si cer…”
Pe textul:
„Fata cu cercel de scoică şi Magicianul cu flaşneta" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextVăd că ai renunțat, parțial, la atitudinea de jemanfișism, și ai scris iarăși un text de profunzime, cu o notă autoironică deja consacrată în poezia ta. Probabil să versurile 3, 4 și 5 au impresionat pe mai muți, nu numai pe mine. Nu înseamnă că ar fi singurele versuri originale, dar ele ies în evidență, iar de aici puteai broda textul și într-o altă manieră, fără să s destrame țesătura poetică. În ciuda faptului că se încearcă o creație antilirică, încât mai-mai să se spargă oglinda, totuși, ea rezistă, fiindcă mesajul ăla „într-o limbă necunoscută” pare să vină de dincolo de ea.
Pe textul:
„niciodată eu " de Valeriu D.G. Barbu
Recomandat0 suflu
ContextDoamnă Ardeleanu, domnule Popovici, domnule Rachieriu,
Vă mulțumesc pentru semnele dumneavoastră de lectură. Aici e doar un textuleț, mai mult sau mai puțin reușit, dintr-o serie cu titlul „Pașadine în vers alb”. Din păcate, va trebui să mă limitez la asemenea texte scurte, întrucât, cel puțin deocamdată, texte mai ample nu mai pot publica pe acest site.
Vă mulțumesc pentru semnele dumneavoastră de lectură. Aici e doar un textuleț, mai mult sau mai puțin reușit, dintr-o serie cu titlul „Pașadine în vers alb”. Din păcate, va trebui să mă limitez la asemenea texte scurte, întrucât, cel puțin deocamdată, texte mai ample nu mai pot publica pe acest site.
Pe textul:
„Pașadine (17)" de George Pașa
0 suflu
ContextTextul acesta rămâne refuzat pentru corectură, deși n-am nimic de corectat? Știu, sunt comentariile acestea înafara subiectului, dar ele pot fi șterse. Desigur, când aveți dumneavoastră timp.
Pe textul:
„Pașadine (16)" de George Pașa
0 suflu
ContextNu acolo e problema. Am scris și direct pe site, dar tot degeaba. Până acum, e-adevărat, am scris în docx. Am încercat acum și în document text, dar tot degeaba. Vă mulțumesc frumos pentru sfaturi!
Pe textul:
„Pașadine (16)" de George Pașa
0 suflu
ContextNu mă-trebați de ce postez un text așa de scurt. Pe site, de aproape o lună, nu mai pot posta nimic. Mă și mir cum am reușit să postez textul acesta. Altul mai amplu nu reușesc, mi se spune: „You donât have permission to acces....” Acum știu și eu că nu are cine rezolva problema, așa că mă voi axa doar pe lectura textelor scrise de autorii site-ului.
Pe textul:
„Pașadine (16)" de George Pașa
0 suflu
ContextCa de obicei, scrii texte deosebit de sensibile, fără a aluneca în patetism. Finalul mi se pare cel mai reușit.
Pe textul:
„Din inimă va învia liniștea" de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextImaginea finală mă urmărește și pe mine, chiar dacă eu nu trăiesc la mare. Da, „Una din cele mai frumoase taine/ Este taina Crăciunului”. Ai dreptate, Igitur!
Pe textul:
„La un loc cu celelalte taine" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextMesajul de aici mi-a mers în inimă și minte. L-am citit mia mult ca pe o predică poetică, în genul „didahiilor” lui Ivireanul. Știu că pălăria e mult mai încăpătoare, așa că trebuie să privesc textul acesta ca pe un fragment din marele puzzle al Textului. Adică să urmez trimiterile multiple și să corelez mesajul de aici cu acela din alte texte ale autorului.
Pe textul:
„De sub aceeaşi pălărie" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextTextul acesta mi se pare mult mai bine realizat, are un mesaj puternic, fior liric, un ritm interior și altul exteriorizat prin rima aleatorie, chiar dacă este un ritm sincopat. Poate primul vers din ultima strofă e mai puțin poetic. Cea mai profundă și poetică mi se pare strofa a treia.
Pe textul:
„Am înțeles" de Călimărea Andrei Adrian
0 suflu
ContextEste bine realizată această privire din interior spre „afară”, această similitudine între ritmul inimii și ritmul universului. De asemenea, mesajul transmite bine ideea devenirii ființei ființei prin iubire, această bătaie de inimă a universului cu ecou în sufletele care știu să o recunoască și să-și elibereze sufletul de povara cărnii.
Sunt anumite sintagme din text care par a nu fi cele mai inspirate: „sunete articulate pline de învățare” (cred că termenul „învățare” creează această impresie), „căptușită de două corzi secrete” (termenul „căptușită” nu prea se potrivește contextului).
Sunt anumite sintagme din text care par a nu fi cele mai inspirate: „sunete articulate pline de învățare” (cred că termenul „învățare” creează această impresie), „căptușită de două corzi secrete” (termenul „căptușită” nu prea se potrivește contextului).
Pe textul:
„Dezîntruparea" de Călimărea Andrei Adrian
0 suflu
ContextVă mulțumesc, domnule Ioan-Mircea Popovici, pentru comentariu și pentru „steaua albastră”. Două persoane au fost mereu alături de poezia mea, uneori cu încurajarea; alteori, cu dojana blândă, dar totdeauna fără vreo urmă de invidie sau de răutate. Una dintre persoane ați fost dumneavoastră, cealaltă, Maria Gheorghe, plecată, acum doi ani, în lumea fără de durere.
Domnule Răzvan Rachieriu, vă mulțumesc și dumneavoastră pentru impresiile de lectură!
Domnule Răzvan Rachieriu, vă mulțumesc și dumneavoastră pentru impresiile de lectură!
Pe textul:
„Pașadine (12 - 15)" de George Pașa
0 suflu
ContextPe cine, oare, nu urmărește un cântec? Momente din viață care ai impresia că s-au șters, dar îți revin în memorie odată cu acel cântec similar clipei care unește firele nevăzute ale memoriei, asemenea zbuciumului mării care, val după val, își risipește perlele pe țărmul nimănui sau al tuturora. Melodiile lui Joe Dassin sigur nu sunt întâmplător alese („Salut”, „Pentru tine”, „Și dacă n-ai fi existat” reprezintă și pentru mine niște repere ale unei simțiri înalte). Ni se mai întâmplă să confundăm scara erorilor cu Scara lui Iacob. Oricum, scările muzicale de aici sunt în regulă, iar „rătăcirea” în poveste nu este, de fapt, decât o reîntoarcere la întâmplările, stările, neliniștile, iubirile, tristețile etc. care aduc la suprafață cântecul și nu-l lasă în uitare. Și dacă tot e numărătoarea inversă, inversez și eu puțin titlul, modificându-l parțial: „Salve, salut, servus!”. Așa, ca pentru „Scara fără nume”!
Pe textul:
„Servus, salut, servus!" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextAm recitit textul acesta și m-am întrebat de ce sunt aici atât de multe sonorități eminesciene, deși regăsesc, neîndoielnic, și multe dintre motivele poetice specifice creației lui Ioan-Mircea Popovici. Dar când am văzut că e scrisă pe 15 iunie 2021, m-am lămurit. Nu mai zic nimic de melanjul dintre prozodia clasică și versificația liberă, deși m-aș fi împăcat mai bine cu aceeași tonalitate, chiar monotonă. Înțeleg, totuși, necesitatea ruperilor de ritm.
Cu mâhnire spun că e păcat să trecem pe lângă asemenea versuri care nu sunt scrise doar de dragul muzicalității, ci au corespondent și într-un conținut pe măsură. Iar Ioan-Mircea Popovici nu este dintre cei care scriu „cuvinte goale, ce cin coadă au să sune”.
Cu mâhnire spun că e păcat să trecem pe lângă asemenea versuri care nu sunt scrise doar de dragul muzicalității, ci au corespondent și într-un conținut pe măsură. Iar Ioan-Mircea Popovici nu este dintre cei care scriu „cuvinte goale, ce cin coadă au să sune”.
Pe textul:
„Multe puncte-puncte, ca o punte" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
Context