Fata cu cercel de scoică şi Magicianul cu flaşneta

Pânza albă aşteaptă pe şevalet O tuşă de culoare, o urmă de cărbune Ca un mânz sălbatic, mintea-mi aleargă pe albul pânzei Spre iapa-i mamă, undeva-n peisajul clipelor lungi Dintr-un gând, aşteptând inspiraţia-muză Când ai un gând, el este sămânţă roditoare Numai atunci când el hrăneşte ceva Ce vreau să spun acum nu va ajunge niciodată să fie spus Aşa cum este gândul acesta-n interior Odată exprimat, gândul interior trece-n exterior El nu-ţi mai aparţine. Mai exact, el nu mai ţine de tine Devine bunul tuturor, ca un ogor care urmează să fie cultivat Până la urmă, nimic nu este întâmplător Sunt atâtea fapte care ţin de ordinea lucrurilor A fi sau a nu fi nu depinde numai de tine Totul contează, toate au consecinţe Punctul final trece prin multe intermediare Hăţişurile ascund în ele o cărare Cărbunele acesta cu care desenez În mintea mea este diamantul unui geamgiu Zurbagiu şi ageamiu, în mintea poetului Este diamantul unei stele care s-a stins În Jumătate de Infinit Necuprins De cerul brăzdat de norii dimineţii De la începutul vieţii unui tablou nou Mai curând decât mă aşteptam Ordinea-n amânarea pe altădată Şi umbrele noastre o luară înainte Pe scara de la numărul 4 De pe Strada Mircea cel Bătrân Marea vuieşte Se sparge valul de dig Vine cântecul Pe urmele lor trecutul ne ajunge din urmă Trece pe lângă noi şi ne-o ia înainte spre viitor Trecutul şi viitorul îşi dau mâna acum Din clipa lungă, o rază de lumină Pe marea liniştită De mângâierea vântului Şi adâncimea gândului Stelele nopţii Primăvară aprind În inima mea Ca un câmp de maci sălbatici După o ploaie de vară Inima mi-e plină de bucurie dintr-un tărâm, flori de salcâm pe caldarâm în valuri de mare pe a lunii cărare urcăm împreună spre cascada de la mijlocul muntelui sacru muntele-n care printr-o pădure virgină am găsit o cărare cu răscruci de pe dunga albastră a zării în calea uitării triunghiul magic cu ochiul care vede tot cele de dinafară şi cele de dinlăuntru ce-a fost şi ce va fi nu pot niciodată lipsi un om născut să iubească viaţa, cu bune şi rele, cu tot Infinitul ei strâns în dimensiunile unui dreptunghi, triunghi, pătrat, cerc, din viaţa punctului alb fugit de pe dunga albastră dintre mare si cer… La fereastra din Zidul Alb Ponna veghează. Pe raftul lui cu cărţi Motanul Picasso visează. Pânza albă aşteaptă pe şevalet O tuşă de culoare, o urmă de cărbune… Constanţa, Sâmbătă, 19 Februarie, 2022