Poezie
Dezîntruparea
1 min lectură·
Mediu
Inima fiecăruia bate ritmuri unice de tobă în pădurile virgine ale universului,
sunetul ritmic, pe alocuri aritmic arde clipe, pe alocuri ore de viață
ne topim ca bucata de unt la soare
ne topim dar nu știm să devenim
doar ne topim...
Aerul intră în peșteri de carne și sânge
și burduful îl aruncă înapoi, ca sunete articulate pline de învățare
sau ca zgomote de primate,
gura peșterii este căptușită de două corzi secrete
care dau viață aerului, îl pot transforma în cuvinte de iubire
sau pe orice rană, sare.
Dacă am arunca spre văzduh ritmul iubirii bătut în miliarde de tobe
dacă am investi în aer cuvinte de iertare,
dacă ne-am privi în oglinda celuilalt și am vedea același lucru mereu:
pace și flori deschise în multicolore petale
Atunci am ști că am reușit,
ne-am dezîntrupat de carne și pofte
și am primi în dar vise noi
fără cozi de topoare.
Numai atunci am ști cu adevărat
ce înseamnă
a fi.
25 august 2021
021443
0
