Jurnal
Multe puncte-puncte, ca o punte
(Vocea ta)
3 min lectură·
Mediu
Îngerul cântă, lângă un zid scocojit, la un pian închipuit...
Suntem bine şi ne ţinem de artă şi poezie
I like people with a sense of beauty
invazie de fluturi şi gărgăriţe-n livada darurilor
pe stratul florilor de bună-seara
şi pe floarea-soarelui
fluturii şi gărgăriţele zboară-n versuri
cu algebre de universuri
şi topologii vii
Prin luna mai, în vestiar
Deltabestiar îşi face încălzirea
Să intre-n arena cu porumbeii colombinei
Porumbeii colombinei
În picturile lui Chagall
Învârt roata la flaşneta Domnului Radical
Visteria bunătăţilor face muguri de primăvară
Curând, foarte curând va fi iarăşi vară,...
Floarea
Floarea şi cicoarea
Cicoarea
Cicoarea şi marea
Marea
Marea şi zarea
Zarea
Zarea şi mirarea
Mirarea
Mirarea şi cărarea
Cărarea
Cărarea şi Floarea
Floarea
Floarea şi Matematicarul
Matematicarul
Matematicarul şi zarul
Zarul
Zarul şi paharul
Paharul
Paharul şi rogojina
Rogojina
Rogojina si poetul
Poetul
Poetul si plaja cu suflet
Plaja cu suflet
Plaja cu suflet şi scara
Scara
Scara şi norul
Norul
Norul şi luna
Luna
Luna şi stelele
Stelele
Stelele şi ielele
Ielele
Ielele şi luna iunie
Luna iunie
Luna iunie şi vocea ta...
am uitat floarea uitării pe o buză de izvor când mi-am amintit mirosu-i
o culoare ca un nor aşezase peste gându-mi lin şi blând precum o rază
care-n toate-s numai sâmburi şi o nemurire trează
şi atunci pe cînd iesisem cu vaporul înspre larg
am văzut un fulg din aripi undeva lângă catarg
şi mi-am amintit de clipa care înnoise jocul
făcând flacara albastră adunând în ea norocul
şi acum când parcă visul se lungea în viaţa mea
am găsit că uşa plajei e în mine nu-i în ea
plaja am găsit-o goală pustiită de nimicuri
numai ea la piramidă era fata cu chibrituri...
eu ştiam că îşi udase şi chibrituri şi-n papuci
avea numai coji de nucă şi-n genunchi semn de uluci...
tac acum că-i multă lume care crede că-n izvor
am uitat şi chipul care a născut în el un dor...
trec prin clipele ferice şi las semn florii de mac
şi mai dorm un vis şi-o vale şi apoi mă pun să tac
într-un pat ca isihastul care-i patul de pământ
unde-mi încolţeşte gândul pentru pasul cel mai sfânt...
cum arata floarea asta întreba un chip zâmbind...
ca privirea ta uitata am raspuns usor mintind...
cred ca voi aprinde astăzi candela dintr-un focar
în elipsa unor cercuri cu poveşti şi mult zadar...
ce nuanţe zici că are solzul tău de peşte-n ploaie...
un alt zâmbet altă dată-n calendarul din noroaie...
poate azi din cupa albă voi găsi din nou nectar
şi-mi voi aminti cărarea cu izvorul florii-dar...
oare astăzi pe cărarea ce-o uitasem fără pietre
voi găsi scoica pierdută cu lumina minunată...
poate azi sau poate mâine poate-ntr-un lătrat de căine...
Între fotografii şi poveşti, o voce mă ţine de vorbă
Până când măgarul cu i la puterea i în frunte, zice:
“Iar tu încălecaşi pe o şa măruntă/ Ne lăsaşi sănătoşi şi te grăbişi la nuntă”
Constanţa, marţi, 15 iunie, 2021
011890
0

Cu mâhnire spun că e păcat să trecem pe lângă asemenea versuri care nu sunt scrise doar de dragul muzicalității, ci au corespondent și într-un conținut pe măsură. Iar Ioan-Mircea Popovici nu este dintre cei care scriu „cuvinte goale, ce cin coadă au să sune”.