primăvara

mi-a placut in mod deosebit versul: sa o developezi ca pe un film din alt veac intr-o atmosfera primitiva. frumos.
mcm

George, îmi place această apologie teribil de umană a frumosului de lângă noi, dar pe care noi, prin puterile divinului ce ne conduce, îl putem face divin. Frumosul tău curge peste toți și ne dăruiește și nouă puterea de a merge pe urmele lui
Cu prietenie și admirație
PP

spatiu-timp. inseparabile. asa zice fizica.

Carmen-Manuela, e bine că îți place versul acela, dar poate că n-are nicio valoare decât în contextul întregii pașadine. Mulțumesc!

Petrache, n-am dorit o apologie a frumosului, dar acest lucru ține probabil de niște limite ale textului. Poate și unde poeziile mele se zbat numai într-un cerc închis, nu datorită mesajului în sine, ci unor criterii extraestetice prin care ele nu acced la mai mulți cititori. Mulțumesc pentru că ai (re)descoperit poezia mea pentru cei cărora le e destinată.

Adriana, știam, de aceea am și modificat un cuvânt, dar deviind astfel pe o altă cale o dimensiune a discursului. Pace ție!

superb, imaginea are forme clare, si uneori si eu cred ca nu are rost

nesomnul verde cuprinde eteric doar urmele dinspre vis, iar linistea este tulburata doar de acei pasi, insa trecerea este presarata de stralucirile din roua aproape profilactic pentru adancirile ramase; absenta culorii retine clipa intr-un spatiu cu un statism propriu dincolo de propriul univers “ din alt veac” si “mai presus de rostire”

nicole

Adriana, credeam prima dată că nu ți-a plăcut textul, dar tu ai remarcat un minus, fapt pentru care îți mulțumesc, pentru că mai rar mi se spune ce nu e bine, existând fie aprobări nenuanțate, fie negații neargumentate. Dar ai revenit și cu un plus, fapt ce mă bucură, știind că nu apreciezi ceva fără să treci prin filtrul sensibilității și rațiunii.

Nicole, mă bucur să te știu printre cititorii mei, pentru că ai uneori o viziune deosebită a esențelor. Da, am reiterat ceva din efectul terapeutic pe care îl are \"roua simplității\". Mulțumesc mult!

nu știu ce preferă alți cititori, dar mie îmi place frumosul. de asta mă opresc la tine în pagină să te citesc cu atenție și ascultare. cu siguranță cuvîntul tău nu este lăsat în grabă, și asta îi oferă greutate în valoare. ai trecut prin prisma poetică fin și subtil adevărul primăverii, oferindu-i eternitate și puritate. versurile au fluiditate, cuvintele și-au găsit locul elegant în expresii, cu o excepție doar, una măruntă de tot. \"mărăcinii ne zgârie neîndurați\" - pe un plan secundar se simte parcă insistența \"ne\"-urilor. aș renunța la cel de după \"mărăcinii\". asta cred că ar implica și schimbări în primul vers, unde ai o formulare asemănătoare însă deloc stridentă \"ne învelește\", pentru a păstra o linie. în rest toate se așează îngrijit.

În prima formă, am remarcat înainte de postare acele \"ne-\", în prima variantă postată nu existau, dar le-am reintrodus, pentru că am ținut la corectitudinea gramaticală și la păstrarea ideii. Mă bucură popasul tău,aici. Mulțumesc!

Uite că nici eu nu prea mai am multe de spus, mai ales când remarcarea textului vine de la o persoană ale cărei poezii nu le-am comentat vreodată, deși am citit cam tot ce a postat pe Agonia. Să nu fiu ipocrit, mă bucură aprecierea ta, mai ales că te credeam un \"adversar\". Recunosc, e un text mult mai simplu decât ceea ce scriu de obicei, deși n-ar fi acest criteriu, cred că ești de acord, și o măsură a valorii. Mulțumesc!