Gabriela Petrache

Te rog, te rog sa nu-mi dai dependenta de-a inorogilor fantasma de coame fluturind prin noapte, scuteste-ma de mustul din priviri, de leapsa pe furate, decit asa... mai bine abstinenta. Te

Tantavaind in jurul ploii ne scalda limbile de foc, imperecheate-n coltul gurii, in straniu joc. Rugi despletiti de intuneric ne picura calin pe buze, sub talpi aud cum iarba creste, taceri

De cind ai plecat, nu s-a schimbat nimic. Aceeasi viata ma poarta catre mai departe. Nici soare si nici luna nu m-au lecuit de minime perfuzii cu eclipse cutanate. Privirea catre

Imi pare rau ca nu-s asa spontana pe cit ma crede lumea, aiurita, ca mi-as cladi din zilnice incendii o citadela otelita. Am vrut sa spun ceva, dar din viteza, cu oistea am darimat un gard, se

Mi-e tirziu a mai sta, mi-e devreme a plecarii, tot ce vreau e ceva analgezic uitarii. O scinteie de vis, un \"refresh\" de iubire, poate-un brinci spre abis intr-o noua traire. Dati-mi,

Reteta fericirii de-as cunoaste ti-as scrijela in podul palmei o scinteie, ce-ar creste ziua zimbet, blinda pace, iar noaptea ar descreste in femeie. Si chiar si noptii i-as

De doruri de arsite de joc calator toamna ne zgribule in picior de cocor. In mine in el schimbatoare carari legamint de uitare spre reinvieri. Din piese de puzzle si un dram de

Matura, imatura, mai caut pe aiurea ce am pierdut cindva. Iubesc inca albastrul si blestem violetul, dar toamnele mahmure ma pustnicesc asa. As da orice, - aproape - sa pot din nou

Umbrele mirarilor stiute noua cindva scinteiaza amnezic in desararea ochiului. Patimi noi, de fluturi de prea mult timp captivi in inertia unui cotidian prafuit si ambiguu, revolta unui sine

N-am sa rid si n-am sa pling! Desirat din ochiul sting Curge visul delirind Clar-obscur. N-am sa tac si n-am sa spun C\'as urla de dor nebun Ori ca-mi mor inspre apun Pasi de scrum. N-am

Se trezise intr-o dimineata in explozia de exuberanta alba a fluturilor: inflorise. Nedumerit, miji sfielnic ochii. Albastrul ii sageta privirile, accelerindu-i pulsul. Sub scoarta frageda, inima ii

Mi-am pierdut vazul in cautarea punctului alfa din care tisnesc in fuioare tacerile-rotitoare si am spart codul bunelor maniere sfisiind cu buze si gene, urma trecerii tale. Mi-am

Recitirea \"Coridoarelor de oglinzi\" ale Anei Blandiana imi desteapta in suflet amintirea propriei mele toamne. Ma intorc in timp, undeva catre capatul de inceput al primilor pasi, al deschiderii

Ii freamata aprig in copita albastrul, iarba strivita in staticu-i joc ii linge orbita cu ochiul sihastru si-un abur de duca il cheama-n cimpie, ca un halo. Pe nari scoate fum; se smuceste