Poezie
Insomnie
1 min lectură·
Mediu
Mi-am pierdut vazul in cautarea
punctului alfa
din care tisnesc in fuioare
tacerile-rotitoare
si am spart codul bunelor maniere
sfisiind cu buze
si gene,
urma trecerii tale.
Mi-am incrincenat auzul
ascultind cavalcada
greierelui sideral
si am numarat bezmetic
pina la unu,
pina cind?
Mi-am amanetat graiul
lighioanelor intunericului,
ce-si urlau in hauri dorul
strugurelui crapat in dintii
faptei de noapte,
de urit-nedefinit,
pina cind au inceput sa-mi dospeasca
in spaime de iasca,
orele rasucite,
bolborosite
prin asternuturi de frunze buimace,
de ace,
necuvintatoare pina la sosirea
inopinata
a ingerului intors pe dos
de somnoros,
calare pe minzul buiastru
recoltat din pacat
si catre dimineata
mi-am infipt in piept
arcusul,
rescriind pentru tine
ultima oara,
simfonia asteptarii pentru vioara.
8.09.2002
004
0