Gabriela Petrache

nu coincideam niciodată cu prototipul primar mereu mi se năștea o umbră mult prea aproape sau mult mai târziu deși târziul venea întotdeauna \"la fix\" cu precizia unui barometru de

Tăcerea ta nu este o furtună în deșert, Ci așteptarea iernatică a Zîmbetului răstignit pe crucea acestei zile, Promisiunea orei fatale pe care Numai odată cu amurgul o voi simți mîngîindu-mi

Aprinde focul iubite si lasă-mă să tac pierdută în mirosul de brad si de cerb tînăr al îmbrățișării tale; lasă-mă să ascult șopotul zăpezii topite din artere pînă devin translucidă. Nu,

Azi mi-a încolțit un cal verde Cu frîul de foc (hait, ce noroc) m-am gîndit (genial) să opresc timpul în loc și apoi, așa somnoros și molcom, să îl închid temporar într-un balon, urmînd să

Nu mai vreau sa nu mai simt Gustul galben de alint s-astept toamna sa ma-ngroape-n frunze vestede, rascoapte, sa ma risipeasca-n zile nechezatul de reptile sa ma-nconjure armate de stafii

De unde-atita fum din paie ude si-atita pleava de cuvinte intre noi...? Mai bine ridicam acum un rug impiedecatelor iluzii si sa cintam odihna vesnica acestui joc de doi sa ne iertam pacatele

Imi amintesc cum trozneau secundele Pina la tine, Ma agatam de un nor mai colorat, Lasam in urma citeva furtuni de nisip Si continuam sa planez Pina pe muchia Lagunei albastre Cu sirene

Am obosit sa ma tot vezi ca pe Femeia de ata de ceata dizolvata eteric in suspin de papadie zbanghie, in alb sau in negru de fum gata de-apun la prima boare de cuvint infipt in

Femeia nu e doar abur In noapte, Petala de floare, Un cintec in soapte, Femeia e suflet in trupul de smoala Ce arde si cinta Nebuna si goala, E doamna si curva Si nu-ma-uita Ce creste

O lumina amaruie, Tehuie, Dantuieste nebuna Si goala, Imi musca glezna Si zboara, Alba si plina In hau de retina, Saruturi aluzii, Fulger de iluzii, Trosnind hohotit Popas de un

Ce lent picura clipele Din scoica somnului... Tu dormi, dragule, Iar eu veghez Cu evantai de pleoape Si ploi de vara. Torentiale ploi de saruturi Potopindu-ti obrajii Roz-albi, De

Soarele imi ride salbatic In pupile Trilu-lilu Cu dimineti portocalii de atit de mult Tu, O privighetoare ratacita in noiembrie trilu-lilu cu miros de iarba noua Ce mi se agata de trup cu

Lapovita si ninsoare, Pe fundal de gramofon Vinul-abur in pahare Ispiteste uniform. Eu aici si tu acolo, Doar o mare ne desparte Cu un val ce niciodata Singur nu-i, cu altu-i frate. Imi