Tacerea privirii

Nu prea comentez texte pentru că, de obicei, sunt tentat sa spun doar : \"Îmi place!\" și se pare că nu poți posta doar atât. Dar chiar mi-a plăcut și nu înțeleg cum de nu a comentat nimeni, încă. Ai o steluță virtuală de la mine. *

Lucian, probabil nu au comentat pentru ca m-au asteptat pe mine sa pot reveni cu cateva mici modificari. Deh...conexiunea.
Multumesc pentru steluta virtuala :)

Da , el crucea zâmbetului răstignit în promisiunea unei tandre mângâieri ,,de înger indecent și decăzut,’’ plesnind galbenul de ,, decembrie’’, împrăștie mireasma rotundă a unui zâmbet, pe care tu ai reușit să-l transpui cu atăta frumusețe!
* Am mai primit o stea, ți-o dăruiesc!

Maria, daruind vei dobandi, nu-i asa?? :) Iti multumesc, popasul si cuvintele tale fac mai mult decat stelutele sclipicioase :)

Diana, multumesc de trecere si de \'\'punctul de vedere\'\' tatuat in piele :). Bun inceput de zi :)

Imi pare rau de un singur lucru -> ca nu apuc, asa cum mi-as dori, sa va citesc pe toti.
O poezie venita din suflet, care pe mine m-a miscat.
\"Tăcerea ta nu este o furtună în deșert,
Ci așteptarea iernatică a
Zîmbetului răstignit pe crucea acestei zile\", foarte frumos si in acelasi timp trist.

Felicia, multumesc, voiam doar sa spun ca nu e o asteptare...trista stiind ca bobocul va plesni decembrie galben :)

...O sensualitate frumos de subtila, Gabriela ! In alta ordine de idei : Multumesc foarte mult pentru timpul care mi l-ai acordat de a citi versurile mele si a face comentarii in trecut ! Vad ca esti foarte prolifica deci ocupata...de aceeea apreciez si mai mult atentia care tu mi-ai daruit-o...:).