Gabriel Nita

Orizont de cenusa: imi apasa ochii si imi intepeneste gatul. Nu vad in dreapta, nu vad in stanga. Ma plec asupra tastelor, dar ele se lasa doar apasate, fara revolta, fara vreun gest de dezaprobare,

Bun sosit, va zic, si imi cer anticipat scuze pentru postura neplacuta in care trebuie sa va primesc. Da, tocmai mi-am rasturnat cosul de hartii in mijlocul casei, spatiu debarasat cu grija inainte

Lectura oricarei poezii se desfasoara pe trei piste simultane, dar inconsecvente. Ceea ce e scris, semnificarile pe care le poate primi ceea ce e scris, motivele si imprejurarile pentru ceea ce e

Florile care mor se vor intoarce in radacinile lor ingropate, inflorindu-si deja maine cu disperare cel mai tare parfum. /29.09.2002/

Septembrie poezii, visele cele mai frumoase încep cu împreună și se termină doar când cineva uită să spună cuvântul te iubesc... /16.09.2002/

*** *** *** Vă dau axiomele: ...1. Nimeni nu stie unde duce Drumul cel Strâmb. ...2. Bulinentinzii au ocupat deja pătrățelul cenușiu din centrul jocului. ...3. Biletenalții alearga după

Fiindca n-am scris poezii si nu stiu ce ar putea fi o poezie, m-am inchis in mine si-am scris doar ganduri. Dupa aceea insa le-am citit si m-am suparat si le-am rupt, aruncandu-le pe

Nu exista nici o frunza care sa cada fara motiv, singurul fara motiv era vantul. Nu mai doream sa ma ridic de acolo, din iarba tepoasa si fosnitoare, doream sa imi umplu genele de cer si sa le

Acolo pe unde a trecut un poet eu vad locul vacant pe care se grabesc sa-l ocupe picaturile de ploaie, mereu ultimele. /7.07.2002/

In gradina spre mine se apleaca un trandafir rosu si imi saruta petalele cu buze incinse ca focul, il vad zambind si indreptandu-se incet, cu mersu-i clatinat, pe alee spre un orizont pe care

Privind in jur, aproape sfidator, cu ochii incarcati de prevestiri reci, cu sangele batand marsul de razboi, cu dintii inclestati si degete inghetate, spre

E ceva parasit de viata. E un chip si un glas pierdute. E o neputinta de a fi. E uitare, si mai mult, necunoastere. E un om mort, nu il intelegem. Nici pe cel viu nu-l stiam, iar el

As fi putut fi nu s-a intamplat asa. As fi primit viata si mi-as fi ridicat ochii spre toata lumea cerand intelegere gandul meu de copil. As fi putut face jocuri

Au prins pomii margean, ma dor pleoapele de atata lumina. /8.09.2002/

Nu poti trai daca nu urasti cate ceva din jur. Suficient ca sa-ti si doresti cate ceva, in fiecare clipa. Dar nu destul, sa mori. /18.01.2000/

In zid se afla caramizi. Acestea sunt moarte. Si in perete se afla caramizi, acestea sunt vii. Perete e mobil, il putem impinge mai incolo. Zidul e mut. Sta neclinitit. /decembrie 1999/

Sunt si vanator si prada in aceeasi litera. Fiecare poezie cu care vreau sa ucid imi tradeaza - cruzime! - o lacrima pe care mi-o doream aparata. /2.01.2001/

Vad, iata ca frunzele m-au acoperit, doar chipul mi se mai zareste in pamant, si ochii incep sa mi se inchida, incet, pleoape uscate, ruginite de prea mult ascunse

Frunzelor si stelelor si fulgilor albastri va trebui sa le caut drum in alta lume. Aici se plange de sine si se confunda totul cu nimicul unei maini neglijente care trage linii pe frunze -

De fiecare data cand murmura marea, particule de sare se frang si separa. Daca marea nu ne-ar mai murmura nimic, acolo ar fi doar un bulgare de sare.