Gabriel Nita

Presiune enorma asupra mecanismului meu volitiv: elefantii si rinocerii imi toaca marunt, cu talpile lor groase de cauciuc, rabdarea. Privirea mea e un cerc de apa, din ce in ce mai larg, din

Capitolul 1 – Serviciul Făcându-și loc la birou, Athanael Bibliou se aplecă peste tăblia lucioasă de scoarță de nuc și suflă cu grija dunele minuscule de praf așezate pe ea în timpul nopții. Se

Ploaie simetrica: cei doi nori, descarcati electric unul in altul, incearca sa-si spuna in felul lor Te iubesc! /22.11.2002/

Imi propun escaladarea varfului Everest fara sa am ca ajutor decat o biata frunza. Nu va grabiti sa imi sariti in ajutor, caci nu am precizat ce fel de frunza. O frunza, pe care ai rupt-o

Am hotarat sa scriu, cum altii si-ar fi aruncat parul ud pe peretii proaspati varuiti ai apusurilor de soare reflectate pe fundul marii. Am hotarat sa fac cuvinte, cum altii ar fi inotat

Ei fac o plecaciune inainte de-a muri. Si plansul lor adesea-i doar o soapta. Nu au cuvinte sa spuna cat iubesc, ci fac o plecaciune asteptand sa moara. /5.03.2000/

Pana si un fulg de zapada se topeste daca il tin la tine in palma. Cum ar putea atunci sufletul meu sa ramana inghetat?

Daca as sti sa scriu m-ai lasa sa citesc scrisoarea ta?

Daca aerul ar fi mai cald, cum ar putea trai atunci pinguinii rosii in el? /25.02.2001/

Fata din lăptărie era formată din transparențe și din negări ale acestora. De exemplu, globul ei ocular se acoperise cu o fină lacrimă (din cauza prea desului fum de țigară), dar pleoapele

Daca fiecarei fete i-am da o floare, gradinile ar fi repede pustii. Si ele ar fi triste. N-ar fi mai bine sa ne prefacem, o data pentru totdeauna, ca nu le mai vedem?...

Daca ingerii ar ajunge oameni si ar scrie si ei poezii, ce poezii ar scrie ei cu ingeri?

Daca iti trece calea o pisica inchisa, undeva pe cer steaua ta palpaie. De asta sa existe oare gauri negre?

Prima intrebare ce-ar trebui pusa: \"Ai ceva sa ma-ntrebi?\" /24.01.2000/

Dar de ce zambeste firul acesta de par subtire lasat sa cada in trecere deasupra stramtorii si prapastiei noastre? De ce zambeste neglijent incordat sub miile de tone forta ale atractiei

Sunt vocea din visul tau, apar din cand in cand si te invit sa ma urmezi catre un loc imposibil. Sunt doar o voce, ma lupt cu ispita de a urla atat de tare incat sa-ti ranesc urechile,

Am ratacit. O pornisem pe o cale, acum ma veti gasi abandonat pe o banca pustie de parc. Vantul rece se loveste de mine si imi arunca in fata frunze vestede. Ca pe un repros. Nu am cum sa ma apar,

Din buzele mele surasul inca nu s-a sters si am muscat cu toata gura mea din nori. Am ochii vii si pleoapele imi sunt stranse sfidator. E timpul sa incep: pe drumul meu azi nu mai am

M-am intalnit cu cateva zile in urma cu un trecator indiferent, pe care nu l-am mai vazut niciodata. Sau cel putin nu-mi aduc aminte sa-l mai fi vazut, ceea ce inseamna acelasi lucru, probabil. Am

Mi s-a strecurat in gand un nor zglobiu, care la prima adiere de farmec feminin venita dinspre receptorii optici incepe sa pluteasca, intunecandu-ma si aducandu-mi pe cerul gurii neguri amare. Din

(In cele ce urmeaza, redau un articol aparut pe www.epress.ro. Asa, sa ne mai cunoastem si noi concurentii!!! :) Internetul in versuri octavian.costache@epress.ro Toamna este anotimpul

De dimineata prin vene imi circula in loc de sange vin fiert si tare, cu cuisoare-amare si aburi grei. Sa vii sa-l bei, seara imi pare o desfatare, iar prin vene-mi curge in loc de