Poezie
Ei fac o plecaciune
Prietenilor poeti
1 min lectură·
Mediu
Ei fac o plecaciune
inainte de-a muri.
Si plansul lor
adesea-i doar o soapta.
Nu au cuvinte
sa spuna cat iubesc,
ci fac o plecaciune
asteptand sa moara.
/5.03.2000/
063.706
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriel Nita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 29
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriel Nita. “Ei fac o plecaciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-nita/poezie/30541/ei-fac-o-plecaciuneComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Atunci cand plansul e doar o soapta, e greu sa fii mai amplu. Dar se poate, recunosc.
Multumesc ptr comentariu. Pe curand!
Multumesc ptr comentariu. Pe curand!
0
Lapislazuli, ai mare dreptate. Atunci cand poezia nu este decat o insiruire de cuvinte violate cumplit de un \"ci\" ca nuca in perete e greu sa fii amplu. Dar se poate, recunosc.
Bogdan Geana
Bogdan Geana
0
AA
aceasta verticala a fost rupta si pliata
supusa nesfarsitei iubiri
dintre jos si inalt
dar unghiul, el, sigilat de asteptare la capete
ramane pentru totdeauna vederii
gol, stangaci, neajutorat
ca orice sculptura mult prea abstracta
(emotia voalata fata cu parul nici blond nici saten
cu fata nici rotunda nici ovala cu pulover gri cu cozi
da poate cu cozi poate cu parul lasat sa atarne pe umeri
nici drept nici ondulat tern fata asta care zgaria aerul
obosit deja obosita care zgarie si acum niste poze stearsa
in veci si fara regrete nedefinita discreta voalata)
supusa nesfarsitei iubiri
dintre jos si inalt
dar unghiul, el, sigilat de asteptare la capete
ramane pentru totdeauna vederii
gol, stangaci, neajutorat
ca orice sculptura mult prea abstracta
(emotia voalata fata cu parul nici blond nici saten
cu fata nici rotunda nici ovala cu pulover gri cu cozi
da poate cu cozi poate cu parul lasat sa atarne pe umeri
nici drept nici ondulat tern fata asta care zgaria aerul
obosit deja obosita care zgarie si acum niste poze stearsa
in veci si fara regrete nedefinita discreta voalata)
0
Atunci cand am vazut comentariul tau la poezia aceasta, m-am bucurat tare si m-am grabit sa intru sa iti multumesc pentru el.
Acum, dupa ce am si citit comentariul (cu destula surprindere, recunosc), imi este mai greu sa fac asta.
Doream sa-ti multumesc pentru ca ai intrat fara nici un gand rau sa imi comentezi un text, in ciuda celor cateva polemici avute de noi doi, in ciuda si a posibilului zvon despre o anumita discutie ce a avut loc in laptarie - zvon ajuns sau nu pana la tine.
Pentru ca desi am avut cateva comentarii critice la adresa unor texte ale tale (la fel cum mi-am aratat si entuziasmul fata de alte texte ale tale), ele nu au fost niciodata gratuite, ci s-au dorit de fiecare data o invitatie la dialog. Pentru ca ai inteles asta, si mi-ai raspuns in acelasi fel.
In viata fiecarui om exista momente speciale, momente de emotie, de bucurie sau de entuziasm, de mister, de har... momente pe care nu le uiti si care te fac sa fii cel care esti. Un astfel de moment a fost pentru mine poezia de mai sus (permite-mi te rog sa folosesc in mod provizoriu acest termen). Dintre toate cele pe care le-am scris, aceasta imi este cea mai draga.
Poate nu este cea mai frumoasa, dar pentru mine ramane textul care m-a determinat sa scriu si sa citesc poezii. Versurile sale mie imi vrajesc limba - fireste, e ceva personal.
M-am inscris pe acest site cu gandul de a o posta, dar de fiecare data m-am gandit ca nu sunt inca pregatit sa fac acest lucru.
Si tocmai la ea primesc aceasta \"steluta neagra\" - pardon, aceasta \"gaura neagra\".
Iti multumesc, Bogdan Geana. Si iti zic pe curand!...
Acum, dupa ce am si citit comentariul (cu destula surprindere, recunosc), imi este mai greu sa fac asta.
Doream sa-ti multumesc pentru ca ai intrat fara nici un gand rau sa imi comentezi un text, in ciuda celor cateva polemici avute de noi doi, in ciuda si a posibilului zvon despre o anumita discutie ce a avut loc in laptarie - zvon ajuns sau nu pana la tine.
Pentru ca desi am avut cateva comentarii critice la adresa unor texte ale tale (la fel cum mi-am aratat si entuziasmul fata de alte texte ale tale), ele nu au fost niciodata gratuite, ci s-au dorit de fiecare data o invitatie la dialog. Pentru ca ai inteles asta, si mi-ai raspuns in acelasi fel.
In viata fiecarui om exista momente speciale, momente de emotie, de bucurie sau de entuziasm, de mister, de har... momente pe care nu le uiti si care te fac sa fii cel care esti. Un astfel de moment a fost pentru mine poezia de mai sus (permite-mi te rog sa folosesc in mod provizoriu acest termen). Dintre toate cele pe care le-am scris, aceasta imi este cea mai draga.
Poate nu este cea mai frumoasa, dar pentru mine ramane textul care m-a determinat sa scriu si sa citesc poezii. Versurile sale mie imi vrajesc limba - fireste, e ceva personal.
M-am inscris pe acest site cu gandul de a o posta, dar de fiecare data m-am gandit ca nu sunt inca pregatit sa fac acest lucru.
Si tocmai la ea primesc aceasta \"steluta neagra\" - pardon, aceasta \"gaura neagra\".
Iti multumesc, Bogdan Geana. Si iti zic pe curand!...
0

dar poate ca ar fi putut fi ceva mai ampla...oricum...