Poezie
Vad
1 min lectură·
Mediu
Vad,
iata ca frunzele m-au acoperit,
doar chipul mi se mai zareste in pamant,
si ochii incep sa mi se inchida,
incet,
pleoape uscate,
ruginite de prea mult ascunse lacrimi,
lin
norii plutesc pe intinsul noptii,
se ascund,
iar vantul imi arunca in orbita stanga
o frunza goala,
oprindu-mi genele
curbe.
Prin nervii ei,
inca vii,
in ochi imi curge intuneric
si liniste.
Te vad.
/12.10.2000/
033596
0
AM