Intepenire

Orizont de cenusa: imi apasa ochii si imi intepeneste gatul. Nu vad in dreapta, nu vad in stanga. Ma plec asupra tastelor, dar ele se lasa doar apasate, fara revolta, fara vreun gest de dezaprobare, fara sa-mi spuna nimic, fara sa-mi dea semnul pe care mi l-as dori. As vrea un semn stralucitor ca un fulger. Si odihnitor ca un somn. In loc de acesta, aceste ganduri pe care evit sa le citesc, ci doar le las in urma mea, intinzandu-se ca o pelicula fina de ulei peste apa. Nu va lasati inselati: nu plang. Imi ud fruntea, simt o durere viitoare ce ma pandeste catre seara. Pana una-alta, cam atat. Pe curand, trebuie, trebuie sa mai vorbim! Pa...