Gabriel Nicolae Mihăilă

Alina Manole
Mulțumesc frumos pentru oprirea la textul meu și pentru sfaturile primite pe text, îmi sunt de ajutor și rar mai găsesc pe cineva să facă lucrul acesta. Uneori simt că persist în aceleași greșeli, iar și iar. Când voi ajunge la nivelul în care mă voi simți pregătit probabil voi opera ceva schimbări în mai multe texte proprii. Altfel voi încerca ca urmatoarele texte să îmi facă uitate, măcar câteva din stângăcii.
Bodea Diana Mihaela
Mulțumesc din nou pentru oprirea făcută la textul meu și pentru aruncarea unei priviri în profunzimea lui.
Mulțumesc și editorului pentru evidențiere, ma bucură.

Îmi cer scuze pentru răspunsul întârziat, nu știu de ce nu am primit prin mail înștiințare. Folosind reiky am fost subiectiv, încercând să găsesc o conotație adecvată anumitor lucruri de o însemnătate deosebită. Acum din tot textul aș păstra două strofe puțin modificate sper sa îndrăznesc pe viitor. Da este adevarat că a devenit demodat link-ul de youtube, îmsă a fost ceva personal și mulțumesc editorului pentru că mi-a permis acest lucru. Mulțumesc pentru trecere, părere și lectură.

Mulțumesc de trecere, de lectura și de semn. Într-adevăr, nu o asum ca poezie . E ca atunci când încerci să lași un text să îți preia aritmiile. O seară frumoasă și te mai aștept.

Este prima dată când te citesc și pot spune ca mi-a placut foarte mult. Îmi place modul inedit de a încadra imaginile, delimitarea este făcută cu bun gust iar finalul este cireașa de pe tort. Am avut impresia prima dată că se numește arta de a te întoarce în brațele cuiva și chiar dacă am citit eronat nu am fost dezamăgit, pălăria jos.

În poemul tău Birdie dă melanconie anotimpului toamnă-iarnă (sunt prezente imagini intermediare) și nu invers, rămâi cu întrebarea cine e vinovata/ul pentru simtământ. O zi frumoasă.

Multumesc de trecere de asemenea, voi incerca, cred ca ar putea sa iasa ceva mai bun din el.

Multumesc pentru trecere, stiu ca prin ceea ce am facut am aglomerat textul asta, sunt niste fragmente scrise acum ceva timp. Am vrut sa creez un peisaj apocaliptic oarecum alambicat prin imagini aleatorii, si eu sunt de parere ca am reusit doar partial. Am sa revin asupra lui dupa un timp.
O seara frumoasa.

Silvia, esti in topul preferintelor mele pe acest site alaturi de Ligia , Leo, si alte cateva persoane. Nu te dezminti nici in acest poem, curgerea naturala si dexteritatea alaturarii imaginilor este pe placul meu, de aceea revin la poemele tale periodic. Totalul este placut dar am sa evidentiez ceea ce mi-a placut in mod special:

"Iau cu asalt vreo cetate mare, apoi se opresc
pînă la linia unei rochii și lasă toate armele jos. Da,
maestre, să nu judecăm prea aspru această
slăbiciune a lor. Să le dăm satisfacția biruinței, unii
poeți îi numesc pe acești înșelați, seducători.
Un seducător dus de nas iese chiar acum, din casa
mea pe ușa din spate"

"Da, maestre,
sunt o cochetă, iar tot ce-am iubit, e un cerc de fum."

O zi frumoasa.

Andreea, cu scuzele de rigoare, eu așa am citit textul:

"stropi de ploaie mă
lovesc cu duritate de piatră
sângele toamnei miroase
a suferința de om.

mă sfarm
în șoapte veștede

am picurat în
tine până te-am vindecat
de singurătate
( crezi din nou în oameni, dar nu și în mine )

demn de dispreț,
să fii nemușcat, nesărutat de cuvinte
doar un zbor în care
m-ai mânjit de tine"

O zi frumoasă !

Dulci-amarui, mi-au placut in special primele doua. Ultima completaza seria avand un farmec aparte putin diferit de cele precedente . Mi-au adus un zambet pe buze, avand in vedere ca se intampla rar si greu am vrut sa multumesc si sa las un semn. Mai trec sa citesc !

Gustul lăsat de text este unul de dor ( din puzzle pare să lipsească o piesă, îmi pare rau dacă am intuit adevărul corect ) și îmi place foarte mult finalul puternic. Te felicit pentru poem, îmi place mult. O zi frumoasă !

Da, iti multumesc de trecere si de lectura, desigur este un mod de interpretare.
Acum voi dezvolta si interpretarea mea si am sa incerc sa o fac dintr-o postura cat se poate de obiectiva.
In prima strofa este evidentiat un anumit drum, chemare, trezire de constiinta, un vis, un obiectiv, o dorinta, un destin, apoi tot pare sa fie o transpunere a cerului in unul din oricare aceste lucruri, posturi, stari de spirit, etc. Ceva in genul: acum sunt aici, iar acel eu nativ cere si ma impinge sa ajung acolo, inertie.
Apoi cerul tot in acelasi spirit poate sa fie transpus in diverse locuri ( reale, mitologice ) precum Shambala, Rai, Asgard, poate o alta dimensiune. In diverse evenimente Ragnarök, Judecata de Apoi, poate un ritual de mumificare al unui alter-ego, un Seppuku-Harakiri si as putea continua.
Am vorbit despre cer la figurat, acum am sa vorbesc si la propriu, cerul in sine ce este definit la modul general in unele cazuri de culoarea lui ( atunci culoarea este data de moleculele din atmosfera si contactul lor cu lumina soarelui, oxigen si azot daca nu ma insel, si stim ca orice lucru are gravitatie indifferent la ce scara privim lucrurile ) si poate de incadrarea a ceea ce vezi cand privesti in sus in alte cazuri ( atunci tot ceea ce privesti in sus are gravitatie, stele, praf stelar, atomi de orice, chiar si cei de hidrogen fiind punctul de pornire dat de Mendeleev ), in ambele cazuri cerul are o oarecare gravitatie, chiar daca nu are la nivelul expus de acest text daca ar fi inepretat la propriu.
Iar la ceea ce spuneai ca este ilogic mai jos “departe să pot înghiți întunericul/ cu sorii din piept ( cu sorii din pieptul meu, am considerat inutil sa repet acel eu ) ”, in lipsa unui felinar este intuneric ( figurat : acea persoana nu gaseste drumul dictat de inima ), si cu “sorii din piept ( -ul meu) ” ( in acest caz “o inima sparta in multe bucati mici, din fiecare am crescut mai multe inimi, mai mari si mai frumoase” ) poti ajuta o persoana sa gaseasca calea cea buna, iar in text este din ce in ce mai departe sa poata face asa ceva.

Am regăsit aici și acum prezentul, undeva in mijlocul textului devine chiar dureros de adevărat. În anumite cazuri rațiunea este depăsită, coplesită de impuls, dar tocmai impulsul este lucrul cel mai putin mincinos din noi. Da..."toți avem destinul apei", uneori înghețăm complet, dar continuăm să curgem așa în stare solidă, viața merge înainte cu noi stând pe loc. O zi frumoasă.

Repere mistice aduse în modern, un episod prezent în viață și într-o moarte diferită de cea fizică. Un poem bun, mi-a placut foarte mult, si finalul ce lasă "atot-întrebările"...

Ramân cu ideea de conflict peste iubire sau apropiere, ideea de război unde unul este întotdeauna învins, ideea unde cel invins poate fi și este câstigator !

Ploaia își are rostul ei, chiar dacă este sărăcăciasă. Uneori decolorează cu urmări permanente, alteori crește capacitatea de a înmagazina culoare. Chiar eram curios ce ai mai scris, o zi frumoasă. Mai trec să te citesc.

Mulțumesc Claudiu pentru oprierea făcută, a avut o poveste ciudată acest poem, scriu în notepad și pierd pe undeva lungimea pe care o capătă textul , ce e drept am tăiat din ceea ce scrisesem până a rămas ceea ce vezi Ai dreptate, este excesiv de lung, aș mai reteza din el, mă gândesc pe viitor să aduc modificari.

Buna, îmi pare bine că mi-ai urmat sfatul și te regăsesc aici, am rămas cu un gust plăcut de la prima lectură iar îmbăiatul în Lethe e o imagine atât de vie în ochii mei...unoeri așa regăsesc realiatea. Spor la scris ! Greu să fii rege .. !

Salut, mulțumesc de oprirea făcută la textul meu. Dintr-o anumită perspectivă și eu privesc așa. Știu că e încarcată peste limită strofa a treia, am vrut ceva alambicat și deloc anost, mă gândesc să modific, să simplific. O seară frumosă

Tablou cu o familie fericită surprins și încadrat magistral, m-a emoționat !