Nimănui până acum nu i-am vorbit despre infern

place.
are un aer retro, care se potrivește, care-i dă o savoare aparte.
ai mai făcut cîteva concesii poetizării de dragul poetizării, putna lîngă mecca îmi pare ca biserica din apahida lîngă basilica sf. petru, dar astea le poți remedia dacă ai chef și crezi că merită. și poate o fi avînd ceva legătură cu dedicația.
apropo de alte poezii ale tale - cred că îți găsești mult mai ușor drumul spre țintă. ajungi mai ușor unde ți-ai propus.

îmi place fooooaarteeeee mult. și nu am nicio problemă. nici cu apahida, pardon, putna, nici cu mecca.

îmi place că vorbește foarte coerent despre mai multe lucruri odată. coerența asta, insinuantă, e tare greu de prins.

mă bucur că am avut ocazia să o citesc.

Silvia, esti in topul preferintelor mele pe acest site alaturi de Ligia , Leo, si alte cateva persoane. Nu te dezminti nici in acest poem, curgerea naturala si dexteritatea alaturarii imaginilor este pe placul meu, de aceea revin la poemele tale periodic. Totalul este placut dar am sa evidentiez ceea ce mi-a placut in mod special:

"Iau cu asalt vreo cetate mare, apoi se opresc
pînă la linia unei rochii și lasă toate armele jos. Da,
maestre, să nu judecăm prea aspru această
slăbiciune a lor. Să le dăm satisfacția biruinței, unii
poeți îi numesc pe acești înșelați, seducători.
Un seducător dus de nas iese chiar acum, din casa
mea pe ușa din spate"

"Da, maestre,
sunt o cochetă, iar tot ce-am iubit, e un cerc de fum."

O zi frumoasa.

adrian, nu sunt lângă, ci chiar mult depărtate, dacă ești atent, prin acel poate ...despre concesii, toată dreptatea, uneori din motive de ritm, alteori de dragul uzanței ..mă bucură totuși că nu au stricat prea mult aceste aspecte, multu frumos!

alina, pare bine ca le-am putut aduna, lucrurile astea ...domnul zilieru trăiește poezie, e unul dintre puținii care mai poate duce ..o suferință străină sau ...sau de ce nu ? chiar o fericire. am citit undeva intr-un comm al tău, mai vechi, că ești săgetătoare ...suntem două, până mai găsim!

Gabriel, multu frumos pentru lectură si semn. E o mare bucurie sa mai aflu un cititor bun aici!

e surprinzator cat de mult adevar e in ultimul vers(la modul general, vb), si cat de cuprinzator in acelasi timp. practic toata poezia parca s-ar roti in juru-i...
bine te-am re-gasit, silvia.

tu ești o cochetă. fiindcă știi să cochetezi cu poezia. și nu cred că am fost înșelată în vreun fel...
ce frumos știi tu să prețuiești:
" tot ce-am iubit, e un cerc de fum"!

mă bucur că ești aici,

Ottilia

Alex, și ție bine:) la toată lumea, adicătelea. Vino și cu poezie; ai, știu că ai!

Otti, treabă de cochetă,da:) numai că, vorbind de prețuire, ajung să mă întreb: oare ?

mulțu tare amândurora!

nu mă refeream la distanță sau alte proximități.
mecca îmi pare totuși un simbol mult prea puternic în raport cu mănăstirea putna.
deși, pînă la urmă, pot să admit că am eu o problemă cu asocierea aia.

ușor de parcurs și foarte hotărît poemul. mi-a plăcut ce am citit aici

am trecut să las un semn. cu prietenie, bia

adrian, și eu la simboluri, în sensul că acel poate, le așază unde trebuie ... dacă admiți, te îmbrățișez literar:)

cristina, mulțu pentru lectură și semn!