Florina Daniela Florea

nu am des asemenea rugaminti si imi cer scuze Biancai pentru acest comentariu off topic, dar as vrea sa rog un editor sa intervina pentru acuzele formulate de Vasile Rotaru in comentariul precedent legate de persoana si nu de text.
a ma acuza de ranchiuna atunci cand imi scriu parerea (buna-rea si fara ifose de cunoscator), mi se pare complet deplasat ca si ironia grobiana folosita in frazele domniei sale.
pentru ca mi-e destul de greu sa tac dupa ce sunt provocata, ma gandesc ca probabil dumnealui savureaza doar textele pline de vagine si alte parti anatomice, ca in poeziile retrase de pe site.
cu rugamintea de a incadra si comentariul meu tot la off topic, imi cer scuze pentru interventie.

in comentariul precedent am uitat cate ceva, din lipsa timpului, mereu din lipsa timpului.
nu imi place sa scriu in subsolul vreunui text la modul general, cu pretentii de cunoscator universal, asa ca voi completa ceea ce am scris mai sus.
lirismul acestui text mi-a dat de lucru imaginatiei si e nevoie de putina rabdare si e nevoie de putina intelepciune ca sa poata fi petrecut dincolo de cuvinte.
ceea ce mai trebuia sa scriu in comentariul precedent e ca fiecare paragraf poate fi o mica poezie ce s-a cerut desfacuta din scoica frazei scrise si petrecuta in sirag de ganduri, iar descoperirea lucirilor ascunse mi-a produs adevarata placere a cautatorului.
*
daca nu as sti ca Vasile vrea sa plateasca niste polite, inexistente de altfel, as fi privit cu mai multa consideratie observatiile lui. dar asa, raman vorbe goale, sterile, ca si incrancenarea fara fond.
iar textul chiar este bine scris.

dar asa, nu sunt decat

peisaj ireal de fluviu revarsat in mare cu verde si munte amestecat pe marginile dinlauntrul fiecarui val si.
recitesc fiecare gand de cate doua ori mai ales de doua ori pentru fiecare stanca ridicata efemer pe coama valului ce zbucium aspru si.
cocotata pe duna cu luna deasupra astept ca marea sa-si faca de cap si sa ma elibereze fir de nisip pe fundul aceleasi intersectii de apa dulce cu apa sarata si.
ceaiul e amar e rosu si e atat de singur pe fundul cestii pe coltul mesei e aruncata lingurita cu care ne amestecam tacerile perechi si.
si mi-am pus mainile pe fata si nu am trisat privind prin crapaturile degetelor cum revarsai picaturile de ploaie direct in mare si.
*
extraordinar text poetic scris lung pe orizontala si botezat de tine proza si la final imi spun, Bianca, eclipsele pot fi privite printre gene de fum, fluxul apelor cuprinde si desprinde urmele talpilor pe nisip si imi spun ca nu trebuie sa ma mai tem de valuri pentru ca nu e nimic in spatele meu si nimic inaintea mea

si imi mai spun ca ma bucur ca te-am citit astazi.

scartaie gandul, scartaie privirea,
scartaie usa, scartaie venirea,
scartaie cuvantul, scartaie-ntrebarea
si tot asa.
vezi ce mult e de uns, Lory? uneori zile in sir nu fac altceva decat asta.
si zic: cine nu scartaie o lacrima e sterp.

Dana

e al doilea text plin de vagine citit in dimineata asta dar pot sa-ti spun, Lory, ca al tau m-a facut sa zambesc.
intr-adevar - o parodie trista.
am trait si eu asemenea senzatii, vazand kitch-uri de nuante diverse legate de anatomia aparatului reproducator, care imi aminteau mai mult de experimentele din lagarele naziste decat sa starneasca un fior de natura erotica.

cu drag,
Dana

Bianca, Florin, Mae

neasteptat de frumos, cuvintele voastre (fiecare cu propria inteleptire si intelegere) mi-au rotunjit versurile, dandu-le cu adevarat valoare.
va multumesc mult pentru ragazul de a ma simti.

Dana

oare chiar asa de rau am fost vazuta de tine incat crezi ca nu am inteles ceea ce ai vrut sa scrii aici? pacat. asta e marea problema cuvantului scris si nu auzit.
as fi vrut sa intelegi ca strict la text m-am referit.
cat despre explicatiile date de tine, sunt binevenite pentru oricine, probabil.
totusi...lasa cititorului macar iluzia incercarii de a-si imagina sub tample imaginile din versurile tale, inainte de a-i trasa sabloane, explicandu-le.

succes la scris,
Dana

sunt mama, Daniela, si am venit sa citesc poezia de pe aceasta pagina cu inima deschisa.
si tot cu inima deschisa iti spun ca se vede de departe trairea ta materna, duiosia gestului cu care veghezi somnul pruncului.
dar, de la un om care scrie versuri ca tine, ma asteptam la ceva mai mult. nu stiu cum s-o scriu, ca sa nu fiu gresit inteleasa si sa nu supar, ma straduiesc sa nu lezez omul si doar sa discut pe marginea textului, ca obiect.
iar tema este atat de delicata incat orice as scrie \"negativ\" ar parea calcatura de cizma.
cum oare sa iti explic...textul acesta e tern, Daniela. e mat.
l-am citit ca fiind unul scris de mama, dar tu poti sa-l scrii si ca poet, cu siguranta.
nu mi-au sunat bine:
\"varfuri de inima\" (inima mamei e colturoasa?...)
\"râsul născut [...]
doar veștedă iarbă\" (rasul cui? al copilului? daca e asa cum poate fi un zambet de copil vesteda iarba?... sau poate nu am priceput si regret sincer asta, eu - cititorul oarecare)
\"pat de nuiele cu muguri căzuți\" - cred ca am inteles ce ai vrut sa sugerezi aici, dar nu cred ca e cea mai fericita exprimare

iar versurile acestea:
\"nici ochii-i nu sunt căutare
nici glasul ursit alinat
o stea i-a ajuns întristare\" le-am citit de cateva ori ca sa pot sa le gasesc imaginea potrivita.

ma iarta, Daniela.
ca mama te-am inteles si imbratisat.
ca cititor de poezie... cred ca mai poate fi lucrata.

cu tot binele,
Dana

desi aparent off-topic, asigur editorii ca replica de mai sus este un comentariu, este o reactie la lectura poeziei, pe care o pot justifica in masura in care nivelul crescut al adrenalinei poate fi acceptat ca dovada clara a impactului versurilor pe aceasta pagina asupra mea, ca cititor oarecare.

am o erata la primele doua randuri:
cumplit blestem povestea e doar o jumatate
bombeul ce loveste grimasa zace-n spate

pentru care imi cer scuze.
numai bine.

cumplit blestem, povestea ne-poveste e doar pe jumatate bombeul ce loveste grimasa zace-n spate

in dos ne doare-n coti si-ntre dinti sunt carii
si-mi pute, doamne, gura, cand o deschid magarii

ard buzele de sete si sete mi-e de ciuma
nu mor dar nici nu caut paduchele de turma

zac printre versuri hada si fata din oglinda
nu-i alba-de-zapada, ba spanzura de-o grinda

sperantele vorbite cresc masti grotesti pe suflet
iar alba-de-zapada poveste-i de mar putred

tu vii acum pe-o rana si inc-o cicatrice
vrei sa dezlegi spre lume, si zica ce vor zice

azi rup intre cuvinte povestea ce nu moare
un alt \"a-fost-odata\". atat. pentru ca doare.

mi-a placut teribil primul vers, germinatia in forma ermetica a cubului. o sfera tu, un cub el. un cub tu, palmele lui-sfera.
poate. cine mai stie.

Elena, cu toata rusinea, iti marturisesc ca abia astazi am citit textul tau cu acelasi titlu cu celalalt, al meu.
probabil ca aceeasi stare de verde a generat aceasta coincidenta, probabil ca primavara, cine mai stie?:)
la mine gradina e alta, la tine tu insati inmuguresti, florile ti le astepti ba constati la un moment dat, fara sa-ti fi dat seama dinainte, ca ai devenit deja copac stufos.

cu bine,
Dana

no, ca mie mi-o placut si poanta dar recunosc, poza m-a facut sa zambesc in dimineata asta. mi-am amintit de aceia de la Academia Catavencu (acuma...dreptu-i ca nu stiu figura celui care scrie articolul, dar de citit e un ziar citit, cu siguranta:) )
s-apoi..daca radu nu s-o suparat, nu vaz de ce s-ar supara careva pe aici de-o gluma ce porneste de la cuvantul \"eseu\" :).
cu ocazia asta vreau sa urez un bun venit vesel si calduros, cu aplauze, pentru fiecare sportiv premiat al galei :)

P.S. de maine ar trebui sa le scriu acelora de la Catavencu.
de ce oare nu-si pun poza langa fiecare material publicat?

de acord, Liviu, ca e conjuncturala, desi patetica nu mi-am dorit sa fie, crede-ma.
las sa mai treaca un pic de timp si promit ca revin asupra ei, vreau sa ma detasez un pic de intamplarea aceea.
multumesc pentru apreciere si ragaz, stii ca-ti urmez sfaturile.
multumesc si pentru urare, chiar daca o fac cu intarziere.

multumesc pentru apreciere, Alina, si pentru sugestie.
ai dreptate, merita cautate alte expresii, ma voi gandi la ideea ta.
multumesc si pentru invitatia la Virtualia, sper sa pot veni.
(stii ca la Bacau ninge azi? :) si inca ce ningeee )

cu drag,
Dana

Anana, ai trecut prin gradina si m-ai vazut.
ai trecut prin privire si m-ai in-primavarit.
multumesc pentru comentariu, pentru inchegare si pentru atentie.

cu acelasi bine,
Dana

tu, Elena, mereu o spui frumos pe textele mele. O spui atat de frumos incat, eu, tematoarea si nesigura ce ma cunosc de-o viata, nu pot crede usor. mi-e greu, intelegi?
dar ma straduiesc. asta iti pot spune. ca ma straduiesc sa limpezesc, sa curat, sa astern.
intelepciune spui? care adult n-ar trebui sa fie intelept?
iti multumesc pentru ragazul din vremea ta acordat mie si gandurilor mele.
cu bine,
Dana

Loredana, multumesc pentru apreciere.
Ca e frumos sau nu, asta nu o pot sti eu, decat cititorul care poposeste pe pagina asta. Tot ce stiu e ca am vrut sa comunic ceva si ca am incercat sa o fac cat mai bine in momentul cand scriu textul. Uneori imi reuseste, alteori nu.
cu bine,
Dana

multumesc, Dana, pentru semnul si aprecierea ta.
ai dreptate,am incercat sa prind ideea unui alt inceput intr-o noua gradina si totul in cuvinte simple pentru ca verdele meu nu il vreau complicat ci cat mai aproape de esenta.

cu zambet,
cealalta Dana

Maria, pe undeva ai dreptate, pe undeva nu, si stii de ce?
pentru ca am dobandit imunitate la \"treceri\" de cuvinte, la \"treceri\" de anotimpuri, ca vaccinul si-a facut efectul si ca pe alba, piatra ranilor, creste o alta vegetatie, dar constat ca au aparut efectele secundare ale aceluiasi vaccin: verdele, galbenul, floarea.

multumesc pentru popas,
D.