Poezie
ceasul casei
1 min lectură·
Mediu
simt lîngă mine o prezență ciudată
ar fi ceasul casei ticăindu-și plictisul. cum
la fel aș putea fi tot eu multiplicat dintr-odată
într-un milion și ceva de versiuni banale
dar asta-i desigur ceva normal precum
minunatele erecții matinale
sunt un băiat rău mi-aș vinde și sufletul
pe o pereche de zaruri
care să cadă numai poartă-n viață
m-au schimbat amintirile pînă la transparență
în fiecare zi reîncălzesc o supă sleită
și semnez un act ilegal de prezență
0145.771
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liviu Nanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Liviu Nanu. “ceasul casei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-nanu/poezie/123546/ceasul-caseiComentarii (14)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DC
\"sunt un baiat rau mi-as vinde si sufletul
pe o pereche de zaruri
care sa cada numai poarta-n viata\"
pe o pereche de zaruri
care sa cada numai poarta-n viata\"
0
NVDistincție acordată
Liviu mie mi-a placut poezia... are toate ingredientele... idee, stare, trimiteri mai mult sau mai putin ironice/autoironice, ceva piper pe ici pe colo... dincolo de acestea simt insa sentimentul autentic al unei pierderi temporare de luciditate... nu o simt ca pe o poezie lucida ci mai degraba ca pe una a clipei... un soi de haiku in haine bufante... universul unui barbat ce are constiinta trecerii timpului, a timpului sau personal, neindeajuns obiectivat... exteriorul capata valente subiective, este \"sange si os\"... acesta sunt eu, parca ai vrea sa spui. Nu stiu daca te iubesti sau te dispretuiesti dar parca nici o varianta din acestea doua nu ti se potriveste... te regasesc in tusele chiar de un umor negru... ele salveaza o clipa de suflet traita intens chiar daca nu \"in agora\" ci in templul launtric.
0
FFceasul ticaind vizualizat ca prezenta si multiplicarea prin diviziune in fiecare secunda care trece, divizat in amintirea fiecareia dintre ele, asemanatoare prin ADN-ul tu si diferentiate prin experienta individuala- uite cum doar din prima strofa (cea care mi-a placut cel mai mult) pot scrie un intreg comentariu...
*
si ca sa schimb registrul serios, constatativ, relativ resemnat, al acestei strofe, completez cu ceva zambet pentru ca e musai sa imi recunosc nestiinta minunatelor erectii matinale precum si a jocului de zaruri, dar nu renunt la ciorba care imi reuseste de fiecare data, pastrand oaresce savoare chiar daca o reincalzesc la scoaterea din frigiderul cel de toate zilele.
(ma iarta pentru fraza lunga...ce dimineata si ce cafea amara :) )
*
si ca sa schimb registrul serios, constatativ, relativ resemnat, al acestei strofe, completez cu ceva zambet pentru ca e musai sa imi recunosc nestiinta minunatelor erectii matinale precum si a jocului de zaruri, dar nu renunt la ciorba care imi reuseste de fiecare data, pastrand oaresce savoare chiar daca o reincalzesc la scoaterea din frigiderul cel de toate zilele.
(ma iarta pentru fraza lunga...ce dimineata si ce cafea amara :) )
0
MDÎmi place și cred că oferă savoare poemului, susținând ideea, folosirea imaginilor și a cuvintelor (expresiilor)familiare, din obișnuitul cotidian. Citind aceste rânduri simt că am mai fost aici, voi mai fi și mâine și tot așa.
0
IDCine e mulțumit, Liviule, de propria sa viața. Mai ales, cum poate fi mulțumit un poet de viața lui... Așa că totul e în firea lucrurilor și...poezia ta e foarte adevărată. Ai văzut cum l-a însuflețit pe nea Cioacă. :) El citează strofa a treia, dar insinuează că strofa a doua (ultimile două rânduri) îl vizează direct pe dumnealui. :)
Uite așa ne regăsim noi în versurile tale, Antoane. :)
Uite așa ne regăsim noi în versurile tale, Antoane. :)
0
LNMitică, dacă cetiși bine textul e pus la personale. Dar poți să mă citezi și așa, mă onorează propunerea ta.
Vladimir - zaruri (oase, nu?), erecții, supa vieții...pe de o parte. Pe de alta fantomele din jurul nostru, inclusiv ceasul casei, amintirile care ne erodează ...două părți diametral opuse la prima vedere, care împreună ne definesc.
Florina, e o idee mai veche reluată dintr-un alt text (\"pasager\"). Onorat de vizită.
Miruna, cineva (un om desștept, desigur) spunea că un text devine clasic atunci cînd ne identificăm cu el, cînd cititorul își spune \"uite, la fel gîndeam și eu\". Realizezi că nu e cazul meu, totuși mă bucur dacă măcar cîțiva cititori au o mică trăire (ca să nu spun erecție) citind un text de-al meu.
Ioane, văzuși bine. Alea erau versurile cele mai reprezentative. Onorat de vizită.
Vladimir - zaruri (oase, nu?), erecții, supa vieții...pe de o parte. Pe de alta fantomele din jurul nostru, inclusiv ceasul casei, amintirile care ne erodează ...două părți diametral opuse la prima vedere, care împreună ne definesc.
Florina, e o idee mai veche reluată dintr-un alt text (\"pasager\"). Onorat de vizită.
Miruna, cineva (un om desștept, desigur) spunea că un text devine clasic atunci cînd ne identificăm cu el, cînd cititorul își spune \"uite, la fel gîndeam și eu\". Realizezi că nu e cazul meu, totuși mă bucur dacă măcar cîțiva cititori au o mică trăire (ca să nu spun erecție) citind un text de-al meu.
Ioane, văzuși bine. Alea erau versurile cele mai reprezentative. Onorat de vizită.
0
FBdin care evadarea se cere imperios necesara, fie si ca pereche de zaruri si pur hazard. mi/a placut cautarea cauzei multiplicarii (criza eului postmodernist nu/si mai gaseste la tine rezolvarea lui pessoa, a lui pound sau a kavafis, sa fi murit postmodernul?) intr/o monotonie temporala.
ultima strofa proiecteaza eul intr/un trecut care face din transpareta un dezirat(poate si o solutie, desi inventarea mioritei si omul sub vremi sunt discutabile ), cu toate acestea intr/un cotidian extrem de bine sintetizat in supa aceea sleita.
actul final capata conotatii ciudate, de la o impacare aproape stoica (conotatie emotionala sa zicem) la o neasumare a realitatii (cerebrala de data asta).
aa, si inevitabil ludic finalul (desi intr/un plan secund imi pare mie) - o alta solutie?
ultima strofa proiecteaza eul intr/un trecut care face din transpareta un dezirat(poate si o solutie, desi inventarea mioritei si omul sub vremi sunt discutabile ), cu toate acestea intr/un cotidian extrem de bine sintetizat in supa aceea sleita.
actul final capata conotatii ciudate, de la o impacare aproape stoica (conotatie emotionala sa zicem) la o neasumare a realitatii (cerebrala de data asta).
aa, si inevitabil ludic finalul (desi intr/un plan secund imi pare mie) - o alta solutie?
0
LNGeta, mă bucur că măcar o strofă ți-a plăcut:) Recunosc, m-am jucat puțin aici, probabil cu timpul voi mai schimba.
0
APun aer senin și rarefiat în poemul ăsta, un soi de dispersie bonomă în faptul vieții, în cotidian, dar nu prin negarea vremelnicului ci printr-un soi de sublimare a lui, o asumare lucidă și firească undeva între ironie și transcendent.
vreau sa zic, dincolo de comul meu bombastic, mi-a placut dar știu cum să spun de ce
vreau sa zic, dincolo de comul meu bombastic, mi-a placut dar știu cum să spun de ce
0
A
intr-un asemenea text poti gasi valoare, dar... parerea mea de simplu consumator de poezie este ca modernismul poetic ce se vrea a razbate din strofe sacrifica imaginea necesara a se intipari in sufletul cititorului ca sa simta creatia. apelul la \"erectiile matinale\", semnarea \"actului ilegal de prezenta\" pot lasa la prima vedere o impresie de originalitate, dar la o lectura mai aprofundata a textului trimit doar la simple cautari de cuvinte-vedeta. dar... asta e agonia, nu? ne mai citim.
0
LNAlin, e suficient că a lăsat o urmă. Nu trebuie explicat.
Stimate domnule Emil Carageorge, sincer regret că \"personalele\" mele nu au fost pe gustul dumneavoastră. Data viitoare mă voi strădui să scriu mai bine, să folosesc metafore inedite și rime perfecte. Onorat de trecere.
Stimate domnule Emil Carageorge, sincer regret că \"personalele\" mele nu au fost pe gustul dumneavoastră. Data viitoare mă voi strădui să scriu mai bine, să folosesc metafore inedite și rime perfecte. Onorat de trecere.
0
O alta imbinare de cuvinte mi-a amintit de un prieten din tinerete faimos pentru cuceririle lui imaginate. Spe sa nu te super ca le voi folosi ca motto.