florin bratu

robert, no, ce sa zic. sper sa iti placa, stii tu. de rest te las pe tine sa doresti ce vrei. numai bine si la foarte multi ani.

in cinstea voastra aceasta bere. :)

mihai
eu nu acuz postmodernul. aici nu imi asum nici o pozitie fata de el. dar o voi face in comm. daca o gura, frumoasa de altfel ca a lui, sa zicem cartarescu, afirma ca poezia a murit odata cu postmodernul sau din, sa zicem, leviathan ma oftic. nu exista totalitarisme.

claudiu
multam mai ales ptr ce am inteles (si tu ai evoluat, nu?:))
eseul e o reactie la anumite pozitii, in eseu asumandu/mi si subiectivitatea inerenta. tu vezi fracturismul usor altfel decat mine. eu cred ca exista premise si exista principiul dominoului ca sa ajung la concluziile expuse. anarhism, postmodern, eu le vad mai deggraba ca paradigme, ca structuri de gandire binara da ca vrei tu, nu trebuie sa existe per se nicaieri. aici, discutabil. de la beat la sexualitate nu e deloc drum lung, liberatatea sexuala a acelei perioade, daca tie nu ti se pare explicita, inseamna ca poate te va convinge al treilea val feminist, ca a existat. de rest, poate ne mai discutam, who knows. acu tre sa fug la o bere spumoasa si porno, ca e ziua mea.:)

constantin
multumesc...isor. stiu problemele eseului, ele tin de coerenta si explitare a idei si a demonstratiei. multam ptr sugestia pertinenta insa.

dana
posindustrialismul este o caracteristica a postmodernismului, dar in contextul de fata, criteriul de sinonimie nu ajuta prea mult concluziei mele, nu in sensul evaziunii, ci al imposibilitatii unui sitem referential comun de judecata. cel mult tradus printr/o epoca a informatiei, a satului global la mcluhan la care am facut ceva trimeteri spre finalul textului.

mihai
bucuros de trecere si de clarificari. dar nu ma interesa aici o expunere exhausiva a anarhismului, cu atat mai putin in sens politic. ar fi trebuit sa vb de chomsky, de statul minimal la nozick etc. chestii recente. despre libertarianism si anarho/capitalism sau anarho/sindicalism sau eco/anarhism (si mai interesant, cauta despre muray boockin) stiu. despre smith cred ca e depasit cu avutia natiunilor de pe la 1770 si ceva parca (anarhistii medii erau mai degraba fani proudhom stiam eu). multumesc ptr site. numele acelea nu imi sunt cunoscute. multam si ptr criteriile de clasificare. nu le stiam si cand a trebuit sa construiesc odata o clasificare am intampinat serioase probleme folosind clasicul dreapta/stanga sau transversalitatea si criteriile lui rocaan.

1. da, malatesta ocnas, dar kropotkin print, iar tolstoi, la care faci trimitere, crestin si bun scriitor. bakunin din pacate a scris foarte putin, fiind revolutionar prin convingere
2. tu stii bine ca wittgenstein acolo nu e recurs la realitate, ci foloseste argumentele lui din tractus, in favoarea multiplului, spre deosebire de paradigma platoniciana dominanta pana atunci. acolo doream un argument ptr multiplicitate, negasind altul mai bune am facut trimitere.
3. fracturismul eu cred ca are justificare, dar nu in plan estetic sau artistic in genere, ci in unul social, ceea nu inseamna ca e mai putin decat alte curente care isi extrag din social radacinile si o fac bine.
4. cu privire la duomiisti subscriu, insa realitatea nu bate critica si daca se vb in prostie de ei e posibil sa se structureze si ca un curent. in orice caz, asta nu ar strica deloc, cred, mai ales ca printre ei sunt poeti extrem de valorosi deja.
5. ma bucur ca nu ai achiesat parerilor mele ci ai exprimat la randul tau un punct de vedere, pertinent, astfel incat sa pot prelucra mai coerent textul. si mai ales ma bucur ca te-ai si explicitat ca pozitie adoptata.

narcisa
uneori si eu simt ca un imperativ nevoia iesirii din rationalitatea atat de explicita pe care o promovez adesea. ma bucur daca am reusit cumva aici.

adina
ok. de placut ti/a placut cate ceva, dar ce nu ti/a placut este de asemenea util (chiar daca mai gresesti ca pe mine pe interior, adica inside). :)

corneliu
multam de cuvintele frumoase si de perspectiva originala a perceptiei tale asupra citatului acela. deh, intentio operi si intentio autori, ce sa zic, e valida distinctia. :)

ana
eheeeeeeeeeeeeeee. ce mai faci tu mai? multam ptr sinceritate. cu titlul ma gandeam la heart/jumping, dar relevam prea mult, asa ca am mancat pe heart. :)

ca exista vreun sens (intr/o anume limba) a acestor versuri, ci mai degraba sensul e regasibil in experimentalul pe care il propune. e o tentatie mai veche aceasta a crearii unei limbii care sa serveasca poezia (sau chiar in afara poeziei, cum e cazul esperanto) in sensul depasirii insuficientei limbajului cotidian sau de reconstruire a acelui limbaj angelic care sa depasesca criza ruperii legaturii dintre cuvant si desemnat. la noi stiu ca ion barbu (dintre cei mai cunoscuti) a experimentat acest lucru, nu neaparat in acceptiunea schitata mai sus (cir-li-cir-li-lai ori in groapa uvenderode etc). aici poazia ca joc merge mai departe, simuland pe o structura lingvistica predeterminata doar de dragul jocului si al ritmului.
un experiment prin care ar trebui sa trecem oricare, chiar daca nu il postam, dar care trebuie sa fie prea genial ca sa poata fi tratat ca poezie, ceea ce (desi autoarea imi place si desi chiar aici are jocuri sonore interesante, inclusiv prin structuralismul lingvistiv de care se foloseste) nu este cazul aici.
de rest numai bine si imi face placere sa te citesc.

nu e cu siguranta cea mai buna poezie a ta. dar probabil nu asta e cel mai important lucru, ci faptul ca ti/ai definit un fel de a scrie, suficient de clar pentru a se putea vorbi despre o poezie a ta in general. sunt multe lucruri ce plac si cateva care nu/mi plac. asa ca ma limitez la secundele ca sa nu scriu un comm kilometric. ai o greseala typo in vers 4, unde ai scris prepozitia \"in\" (fara diacritice).
daca in prima parte ai creat mai degraba o stare, in ultimele doua strofe ai devenit usor mai ludica si mai reflexiva prin asta. place jocul cu silaba sacra si naum, dar rima nu suna foarte bine acolo cu ritmul acela si cezara exact la mijloc (poate nu da senzatia de intamplator si poate ar fi trebuit sa fie mai indepartata). as avea ceva retineri si la imaginile utilizate, prea des lasand senzatia unei picturii moderne, pe care la mine o vad mai greu, deh (nu toate insa, iar atunci cand nu sunt, se retin, cum e strada cu capatul de intuneric, de pilda) - in orice caz tentatia asta ar putea naste perspective interesante. finalul asezat sub finul ludic al penultimei strofe (extrem de reusite as zice daca nu as avea ceva cu rima aceea) mai pierde putin din valoare, avand si el ceva de rasu/plansu.
nu e nevoie sa iti zic cu sinceritate, ca stii deja asta.

robert
cu tine oi (cornute) mai vb. multam aici ptr gestul tau si ptr sfat. stii deja de ce am pus acolo asa, chiar daca peste o luna este posibil sa imi asum esecul acolo.

andu
tu chiar esti simpatic si pe aceeasi muchie de cutit in commm ca si in poezie. acu\' o sa raspund la stele (ca si data trecuta) - daca sunt maxim trei e inca bine, daca depasesc trei inseamna ca e ziua mea si eu nu stiu inca. :) sarumana (femininul de la vrajitorul ala cu inelul). cat despre soc - deh, nu poti trece la varsta mea pe langa o anumita literatura fara sa ii cercetezi meandrele concretului. (si uite asa ai tu cel mai lung raspuns :))

nuta
stim amandoi ca mai dau si cu balta in balta sa se faca cercuri si sa vad incotro o iau (eu si cercurile). la fel cum stim ca finalul acela e abuzat ca expunere. el are totusi un sens, desi nu neg ca e discutabil modul cum am inteles ca inchid ideea. multam

carmen
multumesc ptr cuvintele tale, ptr franchete mai ales

adina
multam ptr ultimele treceri care mi/au fost de ajutor.

debuteaza destul de ciudat, desi ideea devine apoi extrem de fluenta cu reprezentari care plac (poate cateva comparatii explicite, care impun imagini frumoase, pierd prin expunerea atat de directa).
mi/a placut ca ai pus himeră tarkovskiană, desi nici paciurea nu sta rau. :)

imi vine sa ma duc eu insumi pe insula aia sa imi fac sepuku. mai ales ca cineva, mai mult sau mai putin ermetic, gasise ce era de gasit. si totusi, radu, cred ca esti un pic rautacios cu titlul commului tau. \"sarii\" nu am gasit, desi am citit de trei ori, ca ma stiu aiurit.

adina - ne citim
victor - esti prea ermetic. nu prea am inteles.

e prima oara cand depun o plecaciune, nu neaparat pentru faptul ca poezia este buna, ci ptr faptul ca ptr a/ti asuma, pe langa forma oricum extrem de stricta a sonetului, inca o formalitate si a reusi totusi a transmite ceva intr/o poezie perfecta la nivelul regulilor asumate, aceste lucruri denota o stapanire incredibila a materialului poetic. nu voi ascunde ca incerc totusi o umbra de regret ca structura dumneavoastra interioara nu va permite sa abordati si formele moderne si postmoderne.
sonetul aduce cu ceva din limbajul ermetizat si esentializat a lui barbu din joc secund sau din cantec. eu cred ca este o reusita destul de rara si nu stiu pe nimeni sa se incumete la asa ceva, cu rezultatele acestea.
felicitari.

greseala, ar trebui, heteronimii si inca vreo cateva pe care le vei intelege si le vei pune pe seama net cafeului acesta cu tastaturi batatorite de multi altii. :)

as fi pus la cealalta poezie, aceasta avand o grteseala typo in ultimul vers, dar poate asa ajungi unde trebuie ptr ca are trebui sa te citeasca mai multi.
doua poezii de debut pe care le consider suficient de bune ca sa ma gandesc la pessoa si heteroniile sale (nu in sens empatic, ci pur rational - sunt sigur ca vei intelege ce vreau sa zic, sper sa nu ma insel :)). dar nu asta conteaza, conteaza ca ai o scriere suficient de matura, pe care, desi o dezavuez cumva ca stil, o pot intui ca de mare profunzime si maturitate poetica.
ciudat titlu ptr continut, daca nu te/ai gandit la o perspectiva neo/romantica a caderii luciferica in tabula/smarangita sau mai stiu eu in ce, oricum perspectiva personalizata impune unb oarecare ermetism (valabil si in celalt text).
nu/ti zic bafta, ca sunt sigur ca te descurcdi foarte bine si fara :)
numai bine

ptr prima trecere, cred (sper să nu gresesc). simplu și la obiect cum s-ar zice.

ma tot invart pe aici ca o pasare dand absurd din aripi. mi se pare o poezie de stare, despre care se poate interpreta mult prea putin, mai ales ca stilistic esentializarea devine imperativ aici, iar anticipatia imposibila (cum deja s-a spus si intr-adevar este unul din punctele forte ale autoarei, care aici mai depaseste si ce am citit pana acum).
mi-a placut finalul cu fluturele si evaziunea sa, fara a fi insa extaziat de strofa premergatoare.
si imi mai place ca temele se imbina in poezia aceasta si in altele, fara a parea nimic fortat, cu lectia avangardismului bine invatata, depasita prin asocierile intuite mai degraba de cititor, dovada totusi a unei rationalizari.

desi formal ramai in sfera econimiei de mijloace si nici cautarea paradoxelor nu este la tine o noutate, totusi s-a schimbat ceva ce nu as putea totusi detalia. imi pare ca incerci ceva nou, poate de aceea is nebun dupa adevarul tras pe roata si imi pare usor manierista (si nu tocmai spontana) apa mai vie decat focul.
remarc si simetria ritmica a primei strofe si continutul ei vag absurd si scurtcircuitand ideea, desi tocmai prin asta interesant.

mai ales cand debuteaza onomatopeic. :)
cu totii cautam un feed/back eficient (si cu totii ne izbim de lipsa lui si fara a forta nota uneori).
poezia, desi nu am fost explicit, emana originalitate si o oarecare distinctie (regasibila in majoritatea scrierilor tale). strofa prima place integral si, evident, subiectiv (inclusiv cu paranteza aceea, extrem de bine deschisa).
pastrez insa parerea initiala, ca acolo ideea merge, dar reprezentarea ei sta si lasa o vaga stare de disconfort urechii (e adevarat ca ale mele sunt putin clapauge :)) si cred ca ar fi fost mai bine sa gasesti un sinonim. ar mai fi enumerarea aceea in care se regasesc canalizarile, usor fortate in ansamblul poeziei, desi, imi par bine integrate in acel vers (avand un oarecare impact).
interpretarea nu ma intereseaza deocamdata, desi as putea construi una pe simbolistica traditioanala a braului, cingatoarei, simbolistica care la tine se imprumuta unui element al naturii.
numai de bine.