lectia nevrotica

N-am prea înțeles eu, pare scrisă în aromână, dar are un ritm frumos și fiind cântec sper că are și o melodie plăcută. Măcar pentru copil.

Ai scris și pentru noi? Dacă da, poate ai milă și ne dai și traducerea.

...era, uneori, atribuita bolnavilor mental. doar uneori...

altfel, era o amintire de cand nu stiam a citi limbile...

as incerca sa traduc daca as sti. nu stiu. sa-mi fie cu iertare.

ca exista vreun sens (intr/o anume limba) a acestor versuri, ci mai degraba sensul e regasibil in experimentalul pe care il propune. e o tentatie mai veche aceasta a crearii unei limbii care sa serveasca poezia (sau chiar in afara poeziei, cum e cazul esperanto) in sensul depasirii insuficientei limbajului cotidian sau de reconstruire a acelui limbaj angelic care sa depasesca criza ruperii legaturii dintre cuvant si desemnat. la noi stiu ca ion barbu (dintre cei mai cunoscuti) a experimentat acest lucru, nu neaparat in acceptiunea schitata mai sus (cir-li-cir-li-lai ori in groapa uvenderode etc). aici poazia ca joc merge mai departe, simuland pe o structura lingvistica predeterminata doar de dragul jocului si al ritmului.
un experiment prin care ar trebui sa trecem oricare, chiar daca nu il postam, dar care trebuie sa fie prea genial ca sa poata fi tratat ca poezie, ceea ce (desi autoarea imi place si desi chiar aici are jocuri sonore interesante, inclusiv prin structuralismul lingvistiv de care se foloseste) nu este cazul aici.
de rest numai bine si imi face placere sa te citesc.

nu prea stiu in ce limba sa imi exprim satisfactia, mai bine scot si eu limba la continenta mama si restul se subintelege:)

gata, prea mult coparost strica bre, si... ontares comal!

sensul exista. si in cuvant, si in vers, si in constructie. dealtfel, exista si o cheie; jocul si ritmul se supun, se includ.

imi place sa cred ca m-am oprit la granita dintre putin si mult. o scoatere de limba la momentul oportun face cat sute de guri sigilate (sau cascate). ontares comal si tie! :)

...eram nevazut...
Isis insa m-a gasit ...
... si pe obrazul meu parul ei greu
si l-a raspandit ...

...cu mii de nume...
a lipit feliile...
...o paine intreaga a pus pe masa
rupe si manca...

Dragă Ioana,

Îți scriu ca să știi că, pe undeva prin mine, la diverse adâncimi, limba pe care o vorbești nu-mi e deloc străină, dovadă că de când am citit-o mă tot gândesc la ea.
Desigur, n-aș putea ridica această senzație la rangul de revelație, dar ceva din ea îmi amintește de credința vechilor egipteni în numele ascuns al lucrurilor. Numai cine cunoștea acest nume ascuns dobândea adevărata cunoaștere.

Aici mă împiedic puțin în cuvinte și îți mărturisesc, cu o mână pe inima mea Ib și cu cealaltă pe inima mea Hati, că nici măcar Lumina nu e ceea ce pare.

Uite eu de exemplu, azi dimineață stând pe malul cu soare al unui lac aburind de aburii dimineții, deodată trece în zbor o rață neagră cu gâtul neobișnuit de lung. Așa cum cădea lumina, aș putea și acum să jur că era o lebădă, da\' acu\' cine mai știe?

A trecut atât de repede încât numai crucea zborului ei mi-a rămas întipărită pe retină.

În altă ordine de idei, am citit de curând o interpretare a actului biblic al creației care m-a lăsat bleg.

La început Dumnezeu a zis \"Să fie Lumină!\". Și a fost Lumină.

Sau, așa cum ne comunică poeta Alina Manole, care, poate fără să știe, poartă pe palme sufletele tuturor oamenilor, Alma adică, ne spune

a ka ki te atua, kia marama: na ka marama

(aici vreau să fac această paranteză pentru a-mi exprima părerea strict personală că locul pe care ar trebui Alina să-l ocupe în literatură, sau în istoria literaturii, așa cum îi place ei să spună, ar trebui să se numească simplu \"Memorias del Alma\" - îmi cer scuze pentru această indiscreție dar acum am simțit nevoia să o spun, acuma am spus-o, asta e)

Așadar a fost Lumină. Da, numai că interpretul (care a făcut interpretarea) ne atrage atenția că numai câteva zile mai târziu, în ziua a 4-a mai exact, Dumnezeu a creat \"luminătorii\". Soarele și celelalte stele adică.

Păi cum vine asta? Atunci unde e Lumina dintâi?

E ca și cum ai confunda lumina lămpii cu lumina zilei.

Ceva ne scapă, ceva mereu ne scapă.

În încheiere aș vrea să adaug că acest text este unul din cele mai frumoase cântece pe care le-am auzit de multă vreme încoace și că presărarea prin el a cuvintelor inteligibile îi dă o notă cu atât mai misterioasă și demnă de interes. Textul ăsta trebuie cântat de cineva, eventual cu anumite efecte sonore - habar n-am - însă ce îmi imaginez eu că ar ieși depășește convenționalul.

Ceea ce vă dorim și dumneavoastră

Cu stimă,
Che Guevarra, luptător cu umbrele

nu ar fi bine sa pui diacriticele? pentru sunet

stiu cine ar trebui sa cante cantecul asta al tau:
piticul din Twin Peaks
el da da el
il tii minte
doamne ce frumos

uite, daca maine as muri, chiar si numai pentru cantecul asta, nu mi-ar parea deloc rau

te imbratisez

ce-mi sugerezi ar putea fi o secventa reusita dintr-un short-film... voi pune diacritice. am si inregistrat poemul, pe suport audio, cu ceva timp in urma. nu mi se pare o reusita. voi repeta experienta si voi posta inregistrarea alaturi de textul scris. mi-as dori sa-ti aflu parerea si atunci...
nu va dura mult...

multumesc

Revin la locul crimei.
Fără să am nimic special de spus.
La urma urmei insomniile mele ar trebui să mă privească numai și numai pe mine. Nu?

Strict pe text

Hei sele! Înseamnă de fapt Hei stele! Nu?

te rog nu răspunde, vreau să văd mai întâi cum ar arăta răspunsul scris

Hei sele!
sele care munt strabat

Hei stele!
stele care munți străbat ...

atât deocamdată


apoi

mai sus

calmere peteline arbe
marine de arbe sarine

muzica si ritmul

astea sunt clar valurile mării, nu încape nici o discuție

îmi e clar cum clar îmi este că există femei care în loc de glezne au gâturi de lebădă

dar aici intrăm în altă poveste

revin

marea

supa vieții adică

calmere peteline arbe

începe să-și liniștească petalele albe ...

atat aud

rupere

(... te cheamă! Auzi?
Iată cea de a patra Sală!
Cu adevărat, gâtlejul tău, gâtlejul lui Anubis e,
Membrele îți sunt acoperite cu plăci de aur, fine.
O pereche de ouă de cristal îți sunt sânii,
Horus i-a străluminat în albastru de lapis-lazuli;
Umerii îți sunt transparenți, ca de cristal;
Brațele îți sunt bine articulate, să te poți apăra;
Inima ta \"ib\" mereu este mulțumită;
Inima ta \"hati\" de două divinități Sekhem e însuflețită.
Tu, în întregime, ești slăvită de Spiritele Stelare

Căci, într-adevăr, Lumea Interioară a Ființei tale
Este însuși Cerul fără sfârșit.

Tărâmul Morților îl ai în ombilic,
Acolo unde Lumina și Tenebrele în cumpănă țineam.
(Ofrandele care se cuvin aici sunt florile din Ankham)
Îl preamăresc pe Thot, zeul pe care îl ador:

\"Frumusețile-tale-binefăcătoare-mormântul-să-mi-păzească-putea-vor-atunci-când-în-locurile-pure-și-sfinte-pe-care-le-iubesc-voi-fi-înălțat-ca-zeu\"

- acesta să fie numele meu)

rupere

te anunț că în total sunt 9 (nouă) Săli

avem timp

suntem în război

Magdaleno

antune-mă senti!
copile cu limba răscoaptă de dor
atinge placenta, coboară comoara
și țipă la mama
copil sugător

ma ajuti?

nu mai suntem in razboi. am infipt stindardul in reduta moale si am eliberat prizonierii. inclusiv pe magdalena. acum, rataceste prin sala oglinzilor, in pantofii ei cu talpi uriase si se crede regele soare. nu stie ca este dincolo. trebuia sa lasi gajul. nu am gasit pentru ca nu este.

drumul tau de costise, \"...si fratele meu\", este cel bun!
atat!

gajul?

mai demult mi-ai zis:

\"dau, la schimb,
o lacrima sarata de om mare,
pe o inima de copil... in reluare!\"

mai tii minte? la \"Cuvantul prevenitor...\"

iata, las aici gajul pe care mi-l ceri

lasa si tu lacrima ta sarata de \"om mare\" (orice ar insemna asta - \"om mare\")

numai asculta-ma

am prea multe de spus

vreau sa descifrez cantecul acesta

impinge comoara

(am si o biografie

acolo locuiesc)

multumesc pentru comentariu. iti voi trimite traducerea daca te intereseaza.