pentru că sufletu-mi alinți
și raze dulci trimiți din ochii-ntunecați,
ți-am pregătit un tort de clipe
cu zâmbete și lacrimi neplânse glazurat.
să ne-așezăm la masă, vino!
gustă -o felie de
te privesc.
de ce e nevoie să-ncrețești fruntea când vorbești?
simți cazmale aurite ce sapă lacome în pereții ridurilor?
dar.. frumosul respiră leneș.
uite! și venele gâtului tremură ca
furtuni de sânge zdruncină temelia
coloanelor templului fericirii mele,
și-mprăștie o pulbere cenușie
prin sufletul sufocat de tristețea agoniei.
mă pierd cu privirea printre fulgii
sunt lângă tine.
uneori dorm în odaia umbrelor uitate,
dar trupul mi-e îmbibat cu-o pulbere fierbinte care
nimicește iremediabil celulele.
suport îmbătată pulsațiile fericirii și
mă
șofez în mașina clipei prezente
acum, când iarna pictează rânjind
coridoare de puf prin idei
lângă ea e gerul, turbata javra
ce-și astâmpără foamea mușcând hulpav
din degetele
pentru tine, F
răsare soarele pe cerul odăii întunecate
când apari tu scâșnind din dinții otrăvitori
rezervoarele sufletului zac nemișcate
pleoapele tresar
ninge-n rafale peste munții de lumină
ochii tăi strălucesc iar buzele se-nroșesc
pașii se pierd prin neaua diamantină
prin trup fiori înfierbântați călătoresc
lemnele din șemineu topesc
gara clocotește de șuierături și țipete
lumina se joacă deasupra plasă de dantelă
visul larvă transparentă urcă pe scripete
stau pe o bancă alături de-un câine și-o pubelă
trenuri opresc iar
zilnic trec prin locuri ce tac
nebunia-mi cere să zdrobesc fragilele străzi și crinii
ce par rătăciți cu veșminte murdare
nu îndrăznesc să divorțez de soartă
aripile înțepenite se zbat fără
ne-am întâlnit într-un joc al vieții
mi-ai strâns degetele fragede(așa începe jocul)
luna o lumină lipicioasă împrăștia
lângă noi gânduri se pierdeau prin labirinturi
iar eu pipăiam
în fastuoasa odaie clapele pianului dansează avide
torente de note inundă simțurile le-nmoaie
frumosul meu
tare mi-e drag să privesc
cum zâmbești și legeni capul duios
în inima frumuseții
roțile rulează neostoite pe șine
rotocoale de fum se ondulează leneșe prin gura albăstruie a ferestrei.
pământul e acolo
înghesuit într-o minge senină.
ești înfiptă în miezul imaginației, Pradă
micul giuvaier
iși poartă mândră codițele drepte.
sunt vreo patru ani de când primăvara
s-a infiltrat în ochii obraznici ai fetei.
e stăpână în împărăția sa
unde nimic n -o împiedică
să
noaptea sunt stăpâna visurilor tale,
acolo unde sângele tău e așa de ...fierbinte.
trupurile noastre deșirate în puzderie de atomi febrili
se încolăcesc și se agață de nemărginire.
timpul e
agale urci la mine-n vis, chip răvășit
cu ochi surprinși și-obraji îmbujorați.
stropul meu de apă pură, dulce durere
sfâșie-mi buzele când cu sete te voi sorbi,
doar așa voi simți viața cum mă
gerul curge-n cascade peste pădurea iubită,
un murmur dulce mă cheamă la el în adâncimi,
mi -e dragă nemarginirea cu ale sale înălțimi
străbat cu ființa toată întinderea albită.
pe genele
tristețea fuge adeseori de mine pe stânci negre, aburinde,
în zile senine când mă trezesc in paturi de flori multicolore,
o lene profundă, pisicească mă cuprinde in mrejele-i blânde
și pășesc prin
m-au fascinat mereu fulgerele si muzica lor
dezordinea delicat luminoasă ce vibrează-n jur
când plouă cu boabe mari de singurătate și dor.
pasiunea ce arde te dizolvă-ntr-o flacără
pierdută
Adie vântul printre crengi pustiite
Toamna murmură răgușit, bolnavă,
Zâmbetele sale par amorțite.
Cugetă pe pătura de iarbă jilavă.
Te -ai ascuns în odaia înghețată,
Avalanșe de gânduri
Frunză delicată ce zbori în zări sălbatice, liberă,
Învăluită plăcut de-adierile vântului șarmant,
Tresăreai când te strângea-n brațe aseară
Și-ți șoptea cuvinte pătimașe în mod galant.
E
iți acoperi ochii cu palmele,
nu vrei să vezi clipele
ce se duc, coboară lent, obosite
peste trupul tău, peste viața ta.
iți amintești uneori copilăria
ce-a fost cândva un vis prea
am împletit o cunună de raze călduțe,
cadou pentru tine, curată mamă,
celestă minune cu ochi albastre panseluțe.
vremurile ți -au încrestat obrajii, dar
vrednică, tu niciodată n-ai
Clipele se scurg zâmbind de când te -am întâlnit,
suflet cernit, amară mireasmă de floare-
trezești în mine obscure instincte...
Vreau să micșorez dimensiunile tăcerii,
Să rătăcesc cu tine
FC