animal răpus de jugul prea greu

zilnic trec prin locuri ce tac nebunia-mi cere să zdrobesc fragilele străzi și crinii ce par rătăciți cu veșminte murdare nu îndrăznesc să divorțez de soartă aripile înțepenite se zbat fără putință ochi-s tulburi iar răsuflarea-i suferindă sunt răpusă mă dor cuvintele cristalizate coșmaruri crude cu plăcere bolnavă mă devastează în suflet infuzează venin și-l oțetesc sărutul tău a prins un gust dulceag chipul s-a innegurat știu că am obosit e prea greu jugul vieții sunt un animal rănit