iubirea e- ascunsă
pentru că sufletu-mi alinți și raze dulci trimiți din ochii-ntunecați, ți-am pregătit un tort de clipe cu zâmbete și lacrimi neplânse glazurat. să ne-așezăm la masă, vino! gustă -o felie de
tu și eu, două marionete
te privesc. de ce e nevoie să-ncrețești fruntea când vorbești? simți cazmale aurite ce sapă lacome în pereții ridurilor? dar.. frumosul respiră leneș. uite! și venele gâtului tremură ca
un creier vlăguit
furtuni de sânge zdruncină temelia coloanelor templului fericirii mele, și-mprăștie o pulbere cenușie prin sufletul sufocat de tristețea agoniei. mă pierd cu privirea printre fulgii
trăiesc clipa
sunt lângă tine. uneori dorm în odaia umbrelor uitate, dar trupul mi-e îmbibat cu-o pulbere fierbinte care nimicește iremediabil celulele. suport îmbătată pulsațiile fericirii și mă
tristețea
șofez în mașina clipei prezente acum, când iarna pictează rânjind coridoare de puf prin idei lângă ea e gerul, turbata javra ce-și astâmpără foamea mușcând hulpav din degetele
tu, drag al meu
pentru tine, F răsare soarele pe cerul odăii întunecate când apari tu scâșnind din dinții otrăvitori rezervoarele sufletului zac nemișcate pleoapele tresar
animal răpus de jugul prea greu
zilnic trec prin locuri ce tac nebunia-mi cere să zdrobesc fragilele străzi și crinii ce par rătăciți cu veșminte murdare nu îndrăznesc să divorțez de soartă aripile înțepenite se zbat fără
sclavul dansului
în fastuoasa odaie clapele pianului dansează avide torente de note inundă simțurile le-nmoaie frumosul meu tare mi-e drag să privesc cum zâmbești și legeni capul duios în inima frumuseții
curăță -mi simțurile ruginite
cerul umflat explodează bice zbuciumă nemărginirea stropi nervoși se preling ploaia spală rădăcina simțurilor ruginite mă cutremur dansez mă zvârcolesc în fața ferestrei nude cu palmele
Stăpâna
noaptea sunt stăpâna visurilor tale, acolo unde sângele tău e așa de ...fierbinte. trupurile noastre deșirate în puzderie de atomi febrili se încolăcesc și se agață de nemărginire. timpul e
De ce te iubesc....?
tristețea fuge adeseori de mine pe stânci negre, aburinde, în zile senine când mă trezesc in paturi de flori multicolore, o lene profundă, pisicească mă cuprinde in mrejele-i blânde și pășesc prin
Rămâi până departe-n viață!
Adie vântul printre crengi pustiite Toamna murmură răgușit, bolnavă, Zâmbetele sale par amorțite. Cugetă pe pătura de iarbă jilavă. Te -ai ascuns în odaia înghețată, Avalanșe de gânduri
Izvorul vrajit
Am întâlnit odată, pe-un ochi de cer afumat, Un izvor limpede ce cânta curgând zbuciumat, Cuprins de bucuria tânără de-a colinda minunea Pe care trunchiuri arcuite spre soare o
Amintiri, crizanteme gălbui
Lacrimile de chihlimbar ale toamnei cernite, Tulbură azi amintirile, crizanteme gălbui. Le-am prins pe toate -n mână și vreau să le dărui Uitării din valea ce-adăpostește cântece multe. Din tot
