Rămâi până departe-n viață!

Adie vântul printre crengi pustiite Toamna murmură răgușit, bolnavă, Zâmbetele sale par amorțite. Cugetă pe pătura de iarbă jilavă. Te -ai ascuns în odaia înghețată, Avalanșe de gânduri te dărâmă, Ea te subjugă rău, ca altădată. Cedează Iubirii, își cere vamă! Șerpoaica n-a șovăit să supună, Două suflete frumoase, curate. Mă tulburi cu vibrantele șoapte, E așa de bine să fim împreună! Dulci mângâieri străbat privirile, Trupurile se-nalță în lin zbor, Suntem împreună și totuși mi -e dor, Nebunia-mi inundă țărmurile. Rămâi al meu până departe-n viață Noi doi, miezul unei lave-mpietrite Topiți și uitați secunde infinite, Purtați în a vieții albă bărcuță.