Izvorul vrajit

Am întâlnit odată, pe-un ochi de cer afumat, Un izvor limpede ce cânta curgând zbuciumat, Cuprins de bucuria tânără de-a colinda minunea Pe care trunchiuri arcuite spre soare o oferea. De-atunci, ascult vrăjită în serile târzii, singuratice, Povești unice de-amor șoptite de cristalinul izvor. Gândurile îmbătrânite nu mai sunt poveri anemice Umerilor minții, fetița rătăcită ce caută cărarea cu dor Printre miliarde de frunze transparente... .......spre centrul inimii tale!