Poezie
visul, larvă transparentă
1 min lectură·
Mediu
gara clocotește de șuierături și țipete
lumina se joacă deasupra plasă de dantelă
visul larvă transparentă urcă pe scripete
stau pe o bancă alături de-un câine și-o pubelă
trenuri opresc iar călători urcă și coboară
zgomote surde se lipesc de clanțele murdare
câinele mă privește așteptarea mă doboară
o tăcere pură oferă minții dezmierdare
am îndesat în geamantan o frântură de viață
greu nu e decât timpul care pufăie anemic
înghesuit într-un colț nesuferită paiață
încetișor ucide cu aeru-i academic
mă așteaptă un loc într-un rapid lângă fereastră
la tine voi ajunge când liliacul va-nflori
dragostea mușcă cu poftă din iubirea noastră
pornesc hotărâtă să ofer viselor tălmăciri
002.117
0