Poezie
Giuvaierul
1 min lectură·
Mediu
micul giuvaier
iși poartă mândră codițele drepte.
sunt vreo patru ani de când primăvara
s-a infiltrat în ochii obraznici ai fetei.
e stăpână în împărăția sa
unde nimic n -o împiedică
să arunce cu pietre,
să se agațe de zboruri grațioase,
să scoată limba vecinului mai în vârstă,
să împrăștie emoții peste umerii statuilor din parc.
-știi să cumperi înghețată, Anda?
-daaa, mi-am cumpărat și mâine!
un amurg scheletic
și-a propus să otrăvească totul.
mlădioasa ființă uneori e zăpăcită,
dar a păstrat privirea radioasă
ce sfredelește adânc în slăbiciunile
celor din împărăția sa...
002137
0