Erika Eugenia Keller

Cu bucurie, felicit poeții premianți ai lunii mai! Vă doresc inspirație și multe reușite în continuare!

Dam Cezarului ce e al Cezaurului:

1. Ottilia Ardeleanu

2. Liviu Nanu

3. Adrian Firică

Poem cu o amprentă foarte distinctă, undeva între realism murdar și poezie urbană cu un strat adânc de alienare emoțională. Îmi place cum amesteci imagini de opulență exotică (moscheea, flamingo la Marrakech) cu detalii de viață de cuplu obosit și sfâșiat.Poem cu o atmosferă de cuplu care s-a iubit cândva cu disperare, dar care acum funcționează mai mult prin obicei, sarcasm și oboseală emoțională. E ca și cum dragostea a fost înlocuită cu ritualuri de supraviețuire, unde fiecare ceartă sau tăcere prelungită e o formă de comunicare indirectă. Las o steluta pentru poemul - rană veche peste care s-a așezat o pojghiță subțire de ironie și luciditate. Poemul acesta despre realitatea conviețuirii, spus cu un soi de eleganță brutală, unde dragostea se consumă lent, între ritualuri de autoamăgire și gesturi mărunte de disperare domestică. Un amestec de declin sentimental și exotism decorativ, în care Marrakechul și Citroenul lovit se întâlnesc într-o estetică a căderii controlate, asa precum e viata. Se simte un poem care Hop stă să surprindă viața lungă a cuplurilor – cu toate straturile ei: uzura, tandrețea stinsă, oboseala, dar și o formă ciudată de loialitate, chiar și în eșec.Real!

Luna ,,mioapă''.

Poemul concentrează o așteptare febrilă, unde dorința și dezrădăcinarea se intersectează cu memoria colectivă și istoria uitată. Între erotismul confesiv și ecoul ancestral, limbajul tensionează personalul și transmodernul, iar timpul devine un tunel de rupturi, vis și redescoperire identitară.Indraznesc daca nu supar sa recomand o mai bună coagulare tematică, o clarificare a vocii poetice, mai multă economie de expresie în zonele descriptive (adica fragmentul cu „30 de sate de pe valea Telejnei…” mda, e frumos, dar lung (parerea mea) pentru tensiunea pe care dv o construiti în rest. Dacă dv îl condensati și-l faceti mai metaforic, nu pur narativ, atunci dv veti păstra misterul și greutatea timpului fără ca dv să frângeti fluxul liric. Placut. Revin.

Poemul „Factor antisolar: inventarul dorințelor, umbrelor și al imposibilului permis” explorează, cu ironie și vulnerabilitate, un spațiu afectiv marcat de dor, singurătate și o iubire imposibilă, dar încă vie în imaginar. Imagistica neașteptată – de la „cartoful nedecojit” la „luna sfâșiată” – creează un colaj de real, absurd și tandră disperare. „Factorul antisolar” devine metafora filtrului protector în fața durerii și a luminii prea crude. Poemul curge precum un monolog interior fragmentat,pe bucati, de fapt e o scrisoare netrimisă despre gesturi suspendate și nevoia de prezență în lipsă.Placut. Revin.

Steluta pentru poemul cu o atmosferă gravă, de sfârșit de lume, cu imagini dense și simboluri apocaliptice. Personificarea cerului și luna „miopă” aduc o senzație de epuizare cosmică, iar corbul și idolul orb completează tabloul unei lumi în derivă, fără direcție și fără lumină. Ritmul sacadat și tonurile sumbre accentuează ideea de prăbușire interioară și universală, sugerând o luptă între tăcere și ultimul strigăt de avertisment. Iubesc personificarea cerului.

Da, poem al ironiei sociale, da, intensitate concentrată, foarte vizuală și emoțională. Un poem bun si scurt al ironiei fine față de aparențe. Las o steluta pentru sinceritate si pentru finalul cu „codul din sânge” ce aduce o notă aproape genetică, da, un tipar emoțional moștenit. Felicitari!

George Pașa – Albăstruiu-locul 1
Bogdan Geana-Balada refuzatului NA UN DA –locul 2
Ottilia Ardeleanu - doar despre cele care parvin-locul 3

Mda, vad, aud, traiesc un poem cu un umor amar foarte bun. Poezie scurtă, dar cu impact. Joaca de cuvinte între „nada” = nimic și „nada” = momeală dă exact sentimentul ăla de relație cu răspunsuri ambigue, false, forțate sau obținute doar în circumstanțe convenabile.

O confesiune crudă și lucidă, un strigăt de oboseală cruntă, alienare, dar și de luciditate amară. E socială, existențială și în același timp foarte personală. Apreciez tonul direct, necosmetizat, fără menajamente. Vad un realism dur, aproape documentar, amestecat cu un soi de poezie a rezistenței tăcute.

Felicitari!Frumos albăstruiu, sincer și bine condus ca flux liric. Transmite vulnerabilitatea și forța interioară în același timp. Are suflu, are metaforă, are sinceritate. Felicitari!

Poem- act de despărțire lucid și poetic, în care durerea se maschează cu ironie, iar sfârșitul devine spectacol artistic — un partaj emoțional dus până la capătul lumii, cu eleganță rece și un zâmbet regizat. las o steluta pentru poemul-echilibru între seriozitate și absurd care îl face să vibreze într-un registru post-despărțire, aproape post-apocaliptic.
„infinitatea dintre unu și doi” – e superbă!

Uneori, cuvintele scrise „cu nimeni” sunt cele care ajung cel mai adânc „la toți”. Felicitări pentru volum!

Poemul dv. e o confesiune tandră și autoironică între două vârste – tânărul și bătrânul Ioachim – care se privesc duminical, cu dor, umor și regret. Scenele senzoriale (ștrudelul, buticul, portarul Jane) sunt vii, adânc ancorate în memorie și timp afectiv. Finalul e emoționant: doar bătrânul își cere iertare, pentru că doar el știe ce înseamnă să fii uitat de propriul trecut. E un poem al întâlnirilor fragile, al unei nostalgii care încă mai râde, chiar dacă tremură. Las o steluta pentru cum am simtit poemul si mai ales finalul lui-fragil, foarte fragil, aproape sfânt. Frica bătrânului de a nu mai fi vizitat de propriul său trecut. Aici e sufletul poemului!
Poem -artificiu liric care aduce în prim-plan conflictul identitar și melancolia lucidă a vârstei.

Poemul nu oferă alinare, ci o înțelegere: că misterul nu e ceva de rezolvat, ci de locuit, expune o lume în care obiectele și relațiile au căpătat o gravitație nouă. In esenta mie imi spune prin versurile sale că nu mai trăim lucrurile, ci urmele lor, ecoul. Dispariția nu e lipsă, ci o formă mai subtilă de invazie.,,și-a aruncat tricoul spre antrenor/i-a zis că n-are ce să discute
a zis "vă mulțumesc
pt sprijinul necondiționat"-arata greutatea unei revelatii. Placut. Revin. Multumesc!

Un înger pășind între ape, cu zăvorul inimii tras pe jumătate. Cinci persoane fug, dar a șasea veghează la marginea tăcerii, acolo unde frica se decantează în cupe. Aici se scrie altfel istoria – pe tăcute, în gânduri ce cer viză de ieșire.Seneca ar fi citit și el în stea o liniște aspră – nu promisiune, ci răgazul. Tarotul, cu echilibrul său ciudat, reflectă exact ce spuneti dv: frica, speranța, și tăcerea dintre două gânduri care cer aprobare. E un poem al exactității fragile.Poem-Harta între cele două lumi – controlul care ne scapă și speranța care tot revine.Cu adevarat m-a atins imaginea fricii ca instalație domestică – precisă, dar nevăzută ci simtita, traita. Aici, statisticile se frâng în intimitate și fiecare zăvor devine simbolic. Mulțumesc că ati scris asta. Las o steluta!

Textul are o forță viscerală, combinând absurdul, umorul negru și critica socială, într-o viziune suprarealistă despre alienare. Fiecare detaliu , gen ,,de la „gustul de pepene” al creierului până la exaltarea regală a unui dictator caricatural — construiește o lume în care umanitatea s-a destrămat, iar meseria de „om” a fost înlocuită de „iubirea pentru lenea de a iubi”. Textul este un strigăt înfiorător, burlesc și tragic, despre prăbușirea valorilor, despre indiferență și despre cruzimea banalizată a lumii moderne.

Poezia reușește să creeze un spațiu de reflecție tensionat între moment și permanență.Un text dens și construit pe o succesiune de imagini ce solicită o lectură atentă și stratificată.Cam toate poemele domnului Bogdan Geana sunt grele si cu numeroase trimiteri culturale, mitologice și filozofice.Stilul este rafinat si susținut de o logică internă coerentă. Nu e o poezie care se oferă cu ușurință, ci una care solicită – și recompensează – efortul interpretativ.Gasim accente mitologice „tridentul lui Neptun”, biologice „caneluri de scoică” și antropologice „colonii unde proscrisă-i marea ca un moFT". De asemenea mi-a placut si „Trăim din nou în miezul și-n vâltoarea unui ev entropic” ce exprimă o stare de haos și degradare generalizată. Ca o concluzie pot spune ca o vad ca o poezie densă, cu o încărcătură simbolică și culturală remarcabilă, care se lasă pătrunsă doar printr-o lectură atentă și recitire, neaparat recitire. Versurile construiesc un univers semantic complex, greu de descifrat la prima vedere, dar care recompensează cititorul răbdător cu imagini puternice și reflecții profunde.Las o steluta ca semn de apreciere in modul de reprezentare asupra fragilității existenței și asupra unei epoci marcate de pierdere și dezolare, dar și de o încercare tenace de supraviețuire și sens.

Whatsapp la 0740 020 154, Radio Agonia.ro

...sa ma simt tanara si fericita. Am trimis vocea pe office@agonia.ro