o persoană din șase

Din punctul meu de vedere un text cult, inteligent și bibliofil, suspendat cumva între erudiție și perplexitate. O imagine se dezvoltă pe alta și ce mă face să rezonez e faptul că ele nu caută un efect poetic fatal ci sunt îmblânzite de o mână care știe ce vrea de la scriitura sa, știe să comunice și să atragă fără drame sau breaking news-uri artistice care mizează pe un singur moment. E o tactică interioară care, din punctul meu de vedere, prioritizeaza textul ca întreg, un întreg suficient cât să dea șansa mesajului poetic să se armonizeze cu poeticul ca mesaj.

Un înger pășind între ape, cu zăvorul inimii tras pe jumătate. Cinci persoane fug, dar a șasea veghează la marginea tăcerii, acolo unde frica se decantează în cupe. Aici se scrie altfel istoria – pe tăcute, în gânduri ce cer viză de ieșire.Seneca ar fi citit și el în stea o liniște aspră – nu promisiune, ci răgazul. Tarotul, cu echilibrul său ciudat, reflectă exact ce spuneti dv: frica, speranța, și tăcerea dintre două gânduri care cer aprobare. E un poem al exactității fragile.Poem-Harta între cele două lumi – controlul care ne scapă și speranța care tot revine.Cu adevarat m-a atins imaginea fricii ca instalație domestică – precisă, dar nevăzută ci simtita, traita. Aici, statisticile se frâng în intimitate și fiecare zăvor devine simbolic. Mulțumesc că ati scris asta. Las o steluta!