punct mort

Poemul dumneavoastră creează o atmosferă , da, însă pentru unii ar putea fi aproape claustrofobă, cu imaginea muștei ca simbol central - ochiul care veghează, obsedează, judecă. E doar părerea mea, nu vreau să supăr, această alegere metaforică este cumva interesantă și ea dă textului un ton tulburător însă aș sugera doar să condensați puțin imaginea muștei, pentru a păstra surpriza și forța finalului, și să lucrați mai mult la ritmul interior al versurilor. Cred că printr-o șlefuire, poemul dv. ar putea să devină mai pătrunzător.

Vă mulțumesc foarte mult pentru feedbackul constructiv. Voi lua cu siguranță în considerare sugestiile dvs la revizuirea textului.

şi întregul ei periplu mă trimite cu gândul la alienarea oculară din Portocala mecanică a lui Kubrik. Este un tratat mecanic de panică în care soluția vine dincolo de logică, printr-o intruziune de fabulă: o muscă mai mică şi mult mai vigilentă. De aici încolo se poate scrie orice, poti folosi acest poem la fel de bine ca intro la un poem mai amplu si descriptiv, eventual o alegorie gravitând în jurul unui Epidopteriu... Felicitări pentru vizual şi pentru montajul secvențial.

Bogdan, nu am intenționat decât să ofer o percepție de cititor. Uite o mică demonstrație: în text, musca apare succesiv: pe lustră, pe buza de sus, pe carte, pe genunchi, apoi chiar în ochi. Repetiția dă un efect claustrofob, ceea ce este în sine puternic, dar există și riscul ca finalul ,,o muscă: mai mică și mult mai vigilentă” - să piardă din forță, tocmai pentru că imaginea a fost multiplicată de mai multe ori înainte. De aici sugestia mea de condensare, nu de schimbare a simbolului. Poezia doamnei Miruna rămâne însă vie și expresivă prin tensiunea pe care a construit-o. Eu atât am dorit să subliniez.

Da, Bogdan, exact asta am simțit și eu- un montaj secvențial cu efect de claustrofobie. Poate de aceea am perceput și riscul ca finalul să piardă din forță. Nu știu, nu imi dau seama acum dacă am văzut ,,The Cube”, dar voi ține minte recomandarea, mulțumesc.