Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

o lume zgâlțâită

1 min lectură·
Mediu
la lumina portocalie a unei lămpi
apare o armă
tatăl familiei își duce soția și fiicele la interogatoriu
toate datele acestei lumi zgâlțâite de țânțari
fac să te scarpini în cap
gândindu-te
toate parcă au devenit mai altfel
tineretul mai ales scrie și citește
pe micile ecrane
verbul se plasează la sfârșitul propoziției
din cele spuse/gândite/scrise/trăite de cineva cu rădăcini nemțești
chiar și un idol al arenei, un anume edi, și-a aruncat
tricoul spre antrenor/i-a zis că n-are ce să discute
a zis "vă mulțumesc
pt sprijinul necondiționat"
apoi tăcerea s-a desfășurat în relații mai mult decât normale
lumea e mică
lucrurile în fotbal/literatură/viață se construiesc în timp
toți facem încercarea de a găsi rezolvarea plauzibilă a misterului
dragostea/căsătoria/căruciorul de copii
inserțiile contrastante filmate cu telefonul au ajuns/pătruns
și pe la noi
pistolul dispare într-o bună zi
dar dispariția lui nu-l face decât
și mai prezent
043173
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
146
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Miruna Pîslar. “o lume zgâlțâită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miruna-pislar/poezie/14191219/o-lume-zgaltaita

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@erika-eugenia-kellerEK
Poemul nu oferă alinare, ci o înțelegere: că misterul nu e ceva de rezolvat, ci de locuit, expune o lume în care obiectele și relațiile au căpătat o gravitație nouă. In esenta mie imi spune prin versurile sale că nu mai trăim lucrurile, ci urmele lor, ecoul. Dispariția nu e lipsă, ci o formă mai subtilă de invazie.,,și-a aruncat tricoul spre antrenor/i-a zis că n-are ce să discute
a zis "vă mulțumesc
pt sprijinul necondiționat"-arata greutatea unei revelatii. Placut. Revin. Multumesc!
0
MP
Miruna Pîslar
Mă onorează profund atenția dumneavoastră. Vă mulțumesc pentru lectură și pentru ecou!
0
@bogdan-geanaBG
Bogdan Geana
Ce mi-ainfăcut cu minunăția asta. Şi e mişto şi interpretarea Erikăi, cu acele microuniversuri în care ai putea coabita. Pe mine altceva mă doare şi anume "anamneza secundei în care se ia decizia". Când poate un țânțar să fie fluturele care declanşează avalanşe. Gravitatea deciziei vs. Ridicolul momentului. Acesta este triggerul regretelor şi al anamnezelor. Evident că ridicolul este potențat de firescul "țânțar ispăşitor".

Minunat text, numai bun de citit. Ce zici?
0
MP
Miruna Pîslar
Bogdan, îți mulțumesc pentru cum ai lăsat poemul să te locuiască. Da, gravitatea deciziei vs. ridicolul momentului este exact nervul central.

Țânțarul devine un monstru mitologic în retrospectivă, iar anamneza lui e singura formă de a încerca să stăpânești incontrolabilul. Mă onorează și mă bucură dialogul ăsta. Mulțumesc!
0