EKErika Eugenia Keller
Verificat@erika-eugenia-keller
dragan keller eugenia erica -craiovaDRAGAN KELLER EUGENIA ERICA
„,,Ține-ți fața spre soare și nu vei vedea o umbră- H. Keller”
Mă numesc Drăgan-Keller Eugenia-Erica, sunt asistent social principal și formator, activă în domeniul social din anul 2003. Mă definesc ca un asistent social cu gândire tehnică și suflet de artist. Am început să scriu din copilărie, fiind premiată la concursuri de compuneri, iar mai târziu la Concursurile Naționale de Poezie…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Un poem liniștit și cald, care curge firesc din imagine în imagine. Are o sensibilitate clară și o atmosferă intimă, fără să forțeze emoția sau explicațiile. Totul rămâne într-o stare de visare blândă, în care apropierea se simte mai mult decât se spune. Poem ce câștigă tocmai prin această simplitate și prin felul în care lasă lucrurile să se așeze.
Pe textul:
„ceva care aduce a idilă" de George Pașa
0 suflu
ContextUn poem al nostalgiei curate, în care Crăciunul nu mai este sărbătoare, ci memorie. Copilăria apare ca un spațiu sacru pierdut, cu miros de pâine și lumină legată la porți, iar frigul devine semnul prezentului gol. Imaginea finală, îngerul care mângâie până la sânge alb ...este de o delicatețe dureroasă, transformând lipsa în formă de protecție. Poezia rămâne la marginea dintre căldură și absență, acolo unde dorul încă știe să fie blând.
Pe textul:
„la marginea frigului doarme un înger" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextPoem ce ne vb cu ironie amară, despre graba de a simplifica totul: credința, istoria, chiar și drumul prin noi înșine. Tot ce încetinește e aruncat la o parte, vândut, ars sau transformat în decor. Lumea care rezultă e eficientă și bine organizată, dar lipsită de profunzime. Sacrul devine kitsch, trecutul / spectacol, iar sensul e înlocuit de un drum drept, identic pentru toți...
Pe textul:
„Driving Home for Christmas" de Alexandru Manta
0 suflu
ContextE un text care lovește fără să ridice vocea. Pornește dintr-o scenă concretă, aproape banală, și ajunge treptat la o stare de epuizare colectivă. Moartea băiatului rupe definitiv orice iluzie, iar „visul american” apare ca ceva plantat, nu ales. Finalul cu pacea instalată peste tot e apăsător tocmai pentru că nu aduce liniște, ci o formă de gol după ce totul a deraiat.
Pe textul:
„timpul căutărilor" de enea gela
0 suflu
ContextPoemul dv are o energie vizionară clară și mizează pe un amestec îndrăzneț de sacru, istoric și erotic. Unele imagini sunt memorabile și surprind prin neobișnuit, iar fluxul liber dă senzația de genul de poem confesiune intensă. Totuși, e doar un punct de vedere, observ că textul pare pe alocuri mai degrabă acumulativ decât construit, iar emoția nu se adună constant spre un punct forte final. Un poem bun ce as vrea să îi dau steluță însă cred că necesită o selecție mai strictă a imaginilor, pentru a evita senzația de aglomerare ( sper că nu supăr ... și tocmai acum de sărbători).
Pe textul:
„sărutul " de Cătălin Al DOAMNEI
0 suflu
ContextUn poem cald și plin de imaginație ( aș spune că e din registrul liric-narativ), care recuperează copilăria ca stare de libertate și de ce nu chiar ca stare de curaj. Vocea poemului e firească, tandră, iar amintirile se leagă natural de imagini cosmice, fără să pară forțate. Finalul aduce o deschidere ludică și luminoasă, lăsând senzația că pregătirea pentru viață începe din joc și mirare.
Pe textul:
„cu patinele pe Calea Lactee" de Monica Mihaela Pop
0 suflu
ContextUn poem delicat, poem din registru liric-simbolic (asa îl percep), poem foarte muzical, în care ninsoarea devine limbaj al iubirii și al tensiunii ascunse. Jocul de cuvinte, sonoritatea și imaginile bogate dau textului o atmosferă aproape hipnotică. Cuvinte jucăușe :)
Pe textul:
„adulterină iarnă " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextUn poem puternic, as spune că e din registrul liric-dramatic, un poem care vorbește despre naștere ca despre o deschidere definitivă. Imaginile sunt directe și apăsătoare, iar vocea rămâne lucidă chiar și în momentele cele mai dure. Textul dv evită orice idealizare și lasă în urmă o senzație de adevăr crud, care continuă să pulseze după ultimul vers.
Pe textul:
„Camera fără ferestre" de Cezar C. Viziniuck
0 suflu
Context Ca de fiecare dată aproape, te regăsesc cu un poem bun ce îmi ajunge la suflet, un poem liric-reflexiv, existențial, cu accente elegiac-meditative, un poem cu respirație gravă și limpede, în care fragilitatea umană devine materie de construcție pentru sens. Dacă ar să îi caut un defect as spune ca e un poem prea politicos cu mine, cititorul. Iubesc copilul din tine ca sâmbure al universului ce este o imagine curată, simbolic validă.
Pe textul:
„Între aceste file de cărți suntem aproape desăvârșiți" de Zavalic Antonia-Luiza
0 suflu
ContextBuna dimineata! De două ori am incercat să iți las comentariu dar nu m-a lăsat partea tehnică a site-ului (pur și simpu nu a mers), chit că întârzii la lucru, vreau să stii ca iubesc poemele tale si imi place si acesta scris în registru confesiv-narativ, cu puternice accente de poezie cotidiană (minimalistă) și lirism existențial.Imi place cum surprinzi oboseala emoțională prin scene banale și dialoguri simple. Metafora ceștii de ceai susține ideea de uzură lentă a relațiilor și a sinelui, iar ironia calmă face ca „mai greu”-ul să pară cu atât mai adevărat. Felicitări!
Pe textul:
„Dintr-o ceașcă de ceai" de Doru Mihail
0 suflu
ContextTe rugăm să îți completezi biografia.
Si apreciez acest poem al tău ce îl văd ca fiind preponderent în registru elegiac-metafizic, cu accente clare de lirism confesiv și poezie a negativității.
Dumnezeu definit prin tăcere, lipsă, refuzul înălțării...
Si apreciez acest poem al tău ce îl văd ca fiind preponderent în registru elegiac-metafizic, cu accente clare de lirism confesiv și poezie a negativității.
Dumnezeu definit prin tăcere, lipsă, refuzul înălțării...
Pe textul:
„Un minus perfect" de Robert Coman
0 suflu
Contextpe linia aceea calmă
mi-am lăsat gândul
să nu se mai întoarcă
mi-am lăsat gândul
să nu se mai întoarcă
Pe textul:
„Luminos orizont" de Victor Țarină
0 suflu
Contextte-aș citi încet
până când literele
ar învăța să zâmbească
până când literele
ar învăța să zâmbească
Pe textul:
„dacă cel ce mă citește ești tu atunci lasă-ți cuvântul" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextGrupajul dv.ar câștiga mult din condensare și selecție. Multe fragmente par variații ale aceleiași emoții și s-ar potența mai bine reunite în poeme mai ample, cu imagini mai concrete. Dacă nu vă supăr... eu v-as recomanda:
Reducerea drastică a numărului de poeme (de ex. 10–12 din cele mai bune)
Unificarea fragmentelor în poeme mai lungi, cu respirație internă
Renunțarea la repetarea numelui sau folosirea lui doar strategic
Mai multă imagine concretă, mai puțină declarație
Selecție severă: nu tot ce e scris trebuie publicat. Mult succes!
Reducerea drastică a numărului de poeme (de ex. 10–12 din cele mai bune)
Unificarea fragmentelor în poeme mai lungi, cu respirație internă
Renunțarea la repetarea numelui sau folosirea lui doar strategic
Mai multă imagine concretă, mai puțină declarație
Selecție severă: nu tot ce e scris trebuie publicat. Mult succes!
Pe textul:
„Poeme strigate spre spume uitate" de daniel grigore-simion
0 suflu
ContextE un poem bun cu care rezonez mult. O percep ca fiind o poezie intensă și gravă, cu o spiritualitate trăită în carne și lacrimă. Imaginile sunt puternice, iar finalul deschide discret o speranță, ca o respirație după rugă. O rugă spusă cu trrupul, cu sufletul. Imi încântă sufletul metaforele precum: „mantia-mi ca un fluture indigo”, ,,mi-au crăpat demult buricele degetelor'', ,,de pleoapele grele îmi atârnă mereu un rozariu de lacrimi,„ating cu talpa inimii o cruce”, semnul din naștere, roșu prelung / ca o tăietură sub coaste”,„umbra pustiită ce mă locuiește”,„nopțile noroioase din piept”, ninsoarea asta ca pe un ultim priveghi”,
„o ultimă fereastră deschisă / spre tine” și finalul „din păduri străine se aud primăveri”. Las steluță roșie!
„o ultimă fereastră deschisă / spre tine” și finalul „din păduri străine se aud primăveri”. Las steluță roșie!
Pe textul:
„E vremea " de Monica Mihaela Pop
0 suflu
ContextO proză intensă, și, da, așa este în fața unei naturi dezlănțuite și necruțătoare, supraviețuirea nu ține de arme sau forță individuală, ci de solidaritatea comunității. Gerul și lupii devin imaginea unei apocalipse fără război între oameni, în care unitatea, curajul și focul aprins împreună sunt singurele lucruri care pot ține piept dezastrului.
Pe textul:
„Apocalipsa Albă" de ovidiu cristian dinica
0 suflu
ContextImi place răsturnarea radicală a copilăriei „Copiii aceștia s-au născut cu zgomotul în oase, / nu cu leagăn.” Leagănul (simbol al protecției) este eliminat din start. Copilăria nu e pierdută, ci nu a existat de fapt si deasemenea îmi plac mult metaforele acestea :„Strada nu mai e stradă, e o rană lată,”„copilăria […] un punct dureros / care încape într-un piept / și bate mai departe” etc.
O percep ca fiind o poezie dură, matură, fără artificii lirice, care refuză sentimentalismul. Este genul acela de poem care nu se termină la ultimul vers, ci el rămâne activ în mintea mea ca cititoare, precum o rană care știe să bată. Felicitări!
O percep ca fiind o poezie dură, matură, fără artificii lirice, care refuză sentimentalismul. Este genul acela de poem care nu se termină la ultimul vers, ci el rămâne activ în mintea mea ca cititoare, precum o rană care știe să bată. Felicitări!
Pe textul:
„Joacă însângerată" de Cezar C. Viziniuck
0 suflu
ContextIl văd ca fiind în registrul liric urban–elegiac, cu accente confesive și reflexive, un discurs al iubirii ca absență și probabilitate ratată. Am descoperit câteva metafore excelente ,,„o fereastră mult prea pixelated pentru lumea în care trăiam”, „toamna era un spațiu de memorie”, „eram într-atât de transparenți încât, printre coastele noastre, se vedea lumea”, „plecările noastre erau scrise dinainte în cartea întâmplărilor”, „fiecare purta cu sine aceste absențe / ca pe un holter măsurând, în locul inimilor, / improbabila iubire”, „un Iisus de neon pâlpâind la parter”, „un graff cu un cod QR spre viață”...
Bun poem despre transparență și pierdere, despre cum ne vedem „lumea printre coaste” tocmai atunci când nu mai avem unde să ne sprijinim inimile. Recunosc o poezie matură, cu un limbaj contemporan bine dozat, da, o poezie care reușește să fie emoțională fără patetism și urbană fără cinism.Las stelută roșie!
Bun poem despre transparență și pierdere, despre cum ne vedem „lumea printre coaste” tocmai atunci când nu mai avem unde să ne sprijinim inimile. Recunosc o poezie matură, cu un limbaj contemporan bine dozat, da, o poezie care reușește să fie emoțională fără patetism și urbană fără cinism.Las stelută roșie!
Pe textul:
„improbabila iubire" de Alina Manole
0 suflu
ContextO proză a apropierii și distanței, spusă cu naturalețe, umor discret și o sensibilitate matură.
Pe textul:
„Nefericiților nu le e frică de moarte, vol. I, Vieți paralele" de Paul Pietraru
0 suflu
Contextîmi place acest poem ce se înscrie predominant în registrul liric elegiac–metafizic, cu accente clare de poezie a interiorității. Felicitări!
Pe textul:
„Desen de abur" de Djamal Mahmoud
0 suflu
Context