Poezie
Poeme strigate spre spume uitate
trans-emotional
6 min lectură·
Mediu
1 Spre tine
aparținem de anumite
decupaje din carton,
colorate
ne imaginăm infinitul
însă nu suntem în stare
să golim noaptea
de negură
suntem vocale, consoane
și inegalități
poveste sau conșiință absurdă
străini de realitate,
doar gând înspre tine
întrupat în fluturi(stomac),
Cristina
2 Ascuns
m-am ascuns
printre fire de iarbă, le-am umezit cu
lacrimi
m-am ascuns
într-o nefirească
poiană
umezită
de lacrimi
m-am ascuns,
fără să știu
ca tu, totuși,
mă vezi,
Cristina
3 Senin
Seninătatea unei nopți de august
creează amintiri adânci
înfipte în trupul meu
profund transformate în zâmbet larg
și inocență imediată
ochii tăi îmi mângăie obrajii
iar un picur din transpirația ta
pielea îmi pătrunde
devenind parte din tine
cum și tu ești parte din mine,
Cristina
4 Albastru
apropriere și indiferență
în dimensiuni paralele
toamna e un anotimp aleatoriu,
tu,
ești eternă
gol
și mut
sinistru
albastru
încurcat surâs
noi doi,
bucăți de absolut,
Cristina
5 Acolo
m-am plimbat haotic
și am crezut
petalele din fața mea
cu alb
și tot tacâmul,
se pot digera
talisman, am zis
m-am plimbat pe lângă tine
haotic
și am plâns,
Cristina
6 C și D
suntem liniuțe conținute
cu cratime,
abia auzite,
sublim și plin de stimă
curb
cub
plop
suntem seara aia
când totul pocnește și
ploaia este ploaie
și apa
este apă
și noi, c și d,
Cristina
7 Culori
Răsăritu-le!
amintește-ți de mine! te rog
de culori uitate,
de intensificări gândite.
Răsăritu-le!
sunt eu,
amarul cu iz de scoică
Rasăritu-le!
sunt eu,
Cristina
8 Alt punct
alt punct de vedere
mai găsesc toamna
adorm cu gândul la asta
intrinsec simt
mângâi
și ador,
Cristina
9 Asemănări
amestecăm și ascundem
ceea ce e frumos
ne golim
de întuneric
și sens
gurmanzi de trup
și nesătui de clipă
adevărul?
o glumă a individuală
trupul?
necesitate simplă
noi?
polipi ascunși,
Cristina
10 Strident
Un sunet neobișnuit
îmi traversează secunda
în care nu mă gândesc la tine,
Cristina
11 Transformare
iluzia transformării
mă acoperă
realitatea imediată
se îngrașă cu trezitul absolut
spunem plecăciuni
infinit
adormiri
treziri
propriile greșeli
ne sunt fatale
și gonesc după noi,
Cristina
12 Ce ar fi
ce ar fi să fim în măruntaiele unui pește,
Cristina
13 Tu, timp
să te transpir,
din mine,
să te miros
dulce-acrișor
să mă hrănesc
în mine
cât stau vertical
soare și gol,
Cristina
14 Acoperă
acoperă-mi gândurile
cu sughițul tău constant
să mă înec cu tine
în pleopa-mi
care
se zbate colorat
mâna să îmi tremure
tu ceri cuvinte
eu îți dau gânduri
portocale stoarse
de mâna ta
peste mâna mea
tremurândă,
Cristina
15 Embrion
am găsit în tine
ceea ce trebuia să caut
timp și zâmbet
adiere de vânt
roua zorilor
fir de iarbă,
Cristina
16 Căutare
căutăm dușmani
și alte drumuri
în linie dreaptă
ca privirea
în sensul unic al nepăsării
și căutăm și liniște
în sensul încâlzit al nepăsării
dar
printre nori
ești tu,
Cristina
17 Obraz
seninătatea cuvântului
rostit
nu gândit
întârzie
amestecul
și oglinda
e un joc de culori
amorțită
nefiresc
gol, mă port și mă plimb, acut,
Cristina
18 Simfonie
simfonii de altceva
într-un festival
fără muzicanți
secunde poleite suntem
cu recunoștință
azi sau ieri,
Cristina
19 TU
Cristina
20 Aș vrea
aș vrea să te cânt
într-un cântec
mut
și care ar face și norii
să se stoarcă
lent,
Cristina
21 Strop
am înțeles
într-un final
rolul dorului
sau al soarelui
acel mic sentiment
câteodată gândit,
altădată abstractizat
stropi de albine
uitat aleatoriu
pe buzele tale,
Cristina
22 Decizii
înghițite de adevăr
strânse și subjugate de apropiere
huligan și legat strâns
deciziile sunt
probabile,
Cristina
23 Picătură de mine
dacă aș putea să inventez ceva
ar fi teleportarea
când îți șopteam șoapte
nedefinite
și nesfârșite
și îmbrățișări,
Cristina
24 Trup
aș fi vrut să mă uite îngerii
în trupul tău,
Cristina
25 Imens
arătătorul arată
gândul gândește
împărăția ta se ascunde blând în clipe,
Cristina
26 Infinit
mi-am dat seama
că timpul și soarele
sunt în același loc,
sub aceeași umbrelă
dulce lacrimă
care duce
spre tine,
Cristina
27 TU
RĂSPUNSUL VIU AL VIEȚII MELE,
Cristina
28 Control
încercăm să controlăm
emoțiile
periodic
prin locuri
culori
zâmbete
sentimente,
Cristina
29 Intens
intensitatea verbelor se vede
fără să le privești
cum te-ai gandi la mâna dreapta
ca la un ștreang
o șoaptă vie
a trecutului prea gândit
colon de piatră,
Cristina
30 Tandrețe
aceeași tandrețe uluitoare
te ademenește spre scorburi de neuitat
sprijin și intersecții
semne și sunete amestecate
transmisii fără precedent
imagini de iubire,
Cristina
31 Secundă
într-o secundă
am realizat
că secundele sunt inutile
fără tine,
Cristina
32 Absolut
căldura începutului
de cântec
se aude brusc
îmbrățișând apusul
și poate
sărutăm noaptea
ai devenit căldură
te îmbrățișez
către absolut,
Cristina
33 Intenție
întodeauna
spre tine
cu mine
și golul se va umple
treptat,
Cristina
34 Treptat
treptat, printre rânduri
începem să citim
să ascultăm
ceea ce trebuie
treptat, între noi
va fi simțirea citită
de dragostea
suficientă,
Cristina
35 Univers
sunt oameni care împart stele
alții împart meteoriți
noi împărțim plante,
Cristina
36 Pastel
în ceață și în abstract
câteodată
se disting culori
în piele sau în vânt
timpul poate fi o culoare
în tine, și numai în tine
mă simt colorat,
Cristina
37 Trup
trupul și aurul
nu se pot compara cu ochii tăi,
Cristina
38 Curând
surâsul și sinceritatea
vin din greșelile imediate
de unde nu sunt stelele
printre arbori
și frunze
coapte de adevăr
potolindu-ne din nori,
Cristina
39 Cer
degeaba cerul e imens de albastru
dacă nu mă pot bucura
împreună cu tine,
Cristina
40 Drept
mâna mea dreaptă strânge un conținut imaginar
aprospe de sufletul tău
drept
iar gândul ce va urma
mă face să mă simt
familie
cu tine,
Cristina
41 Ceață
dincolo de ceață, ești tu
Cristina
42 Atingere
atinsul și atingerea
glonțul și încărcătorul
libertatatea și inima
toate sunt
ustensile
pentru simțit,
Cristina
43 El
aș vrea să îmi fi dorit trecutul
câteodată
neîncetat
singur
absurd
gol
încet
spre tine,
Cristina
44 Dacă
dacă aș fi apă
tu ai fi pământ
dacă aș fi murdar sub unghii
tu ai fi tu,
Cristina
45 Vis
visez pereți, albastru închis
visez trecut și aproape viitor
culori amestecate și vânt
nimic și totul
mă copleșește
iar ochii tăi...
doar ochii tăi
mă inspiră
să mă refugiez
în mine
visăm împreună
visăm,
Cristina
46 Adept
aștept și te aștept
să mă învârți într-un carusel,
Cristina
47 Aproape
aproape atingere
aproape tu
aproape perfecțiune
aproape tu,
Cristina
48 Furtuna
gândul probabil
al nepăsărilor noastre
se împărtășește aleatoriu cu neputința
gândul probabil
al netrebuințelor noastre
se lasă
lin
solicitat
imediat
ești furtună,
Cristina
49 Din
din melcul melc scot melc,
Cristina
50 Tu, rază
printre râuri și piatră
pământ și nisip
secunde și iubire,
m-am rătăcit
printre nori și cristal
pungi și apă plată
m-am rătăcit
printre tine și mine
goi de adevăr
sălbatici
ne-am rătăcit,
Cristina
01290
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 1.140
- Citire
- 6 min
- Versuri
- 440
- Actualizat
Cum sa citezi
daniel grigore-simion. “Poeme strigate spre spume uitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-grigore-simion/poezie/14197222/poeme-strigate-spre-spume-uitateComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Reducerea drastică a numărului de poeme (de ex. 10–12 din cele mai bune)
Unificarea fragmentelor în poeme mai lungi, cu respirație internă
Renunțarea la repetarea numelui sau folosirea lui doar strategic
Mai multă imagine concretă, mai puțină declarație
Selecție severă: nu tot ce e scris trebuie publicat. Mult succes!