emilian valeriu pal

Am sa incep cu ce nu-mi place:
\"oase de sfinti pe pereti\" mi se pare o constructie cam uzitata, care se cam strapezeste in contrast cu tabloul general.
Calcifierea aceea finala mi se pare putin pretentioasa, dar asta e numai si numai parerea mea.
In schimb apreciez tacerea insidioasa a acestui poem, femeile care ne travereseaza viata, pinguinii ametiti de absint. O atmosfera tare, putin ametitoare de atita havane si absint, desi, din cite tin eu minte, bautura a fost interzisa in Anglia prin asa numita epoca dark-age, datorita mortalitatii ca urmare a consumului de absint. Eu ma multumesc doar cu o seara umeda cu urme de rom pe pahar. Cine stie, poate o sa-mi fac curaj si pentru absint, vorba aia, pofta vine mincind. Prima strofa- esenta tare, a doua strofa, gustul amar de dupa betie.
Sau cel putin asa vad eu, prin paharul gol. Un poem pretios ca un englishman la ora de ceai cu picaturi de absint.
Eu sint cu romul, da nu conteaza, e un poem compatibil cu starea mea.
Cu apreciere,
Emil

Ps. De eleganta am zis?

Fiecare perceptie intimpinata cu o procesiune in cercuri, un paznic vegheaza bunul mers al dezechilibrului.
Un poem ca o prima frunza cazatoare dintr-un septembrie leganat.
Emil

Obiectia mea era mai intemeiata la \"cind te dor\", ca am intilnit-o in foarte multe poeme. Cit despre final, poate altora li se pare bun, deci e posibil ca numai eu sa am senzatia de diluare.
Multumesc si eu.
Emil

In primul rind apreciez dialogul de o sinceritate maxima, care m-a pus sa aleg pe cine trebuie sa ascult, cui sa dau dreptate: lui Elis ori pasarii inalte. Un poem al abandonului spus firesc intr-o pozitie de ingenunchiere, o cautare stranie de raspunsuri si autovindecare a unor rani absente. Doua mici obiectii, daca imi permiti:
\"daca o sa te dor atit de crunt...\" mi se pare o constructie facila si des uzitata, iar finalul e putin diluat. Asta cel putin in opinia mea. Prima parte pina la \"de ce imi vorbesti despre lumi\" e cea mai puternica, urmeaza apoi o trecere, probabil voita, spre un real cu angoase si absente. Pe mine nu mai deranjeaza in contextul acesta. Un poem vibrant, puternic.
Cu apreciere
Emil

Un poem al eliminarii singuratatii prin perceptie. O lentoare ce te scoate din minti pina devii irespirabil o ruina. M-a atins felul in care trece timpul tau.
Emil

Cam asa vad eu:
Prima strofa o incantatie pentru aburul aburul care se ridica pe sub usile sufletului, in absenta oamenilor. Urmeaza apoi o trecere prin altii, un fel de a incerca ceea ce simt altii.
\"Usile nu stiu nici inchiderea
nici deschiderea
ele doar urmeaza mina\"
Un final care te indeamna sa nu spui prea multe, doar sa urmezi aburul in care ne prefacem.
Emil

Am norocul scris in frunte norocul meu
Peste tot doar hezzbolah, sa le dau capul meu?

Refren:

Vine, vine, cine vine, vin dolarii vin dolarii dupa mine
Si mai vine cineva, uite bomba uite bomba-n urma mea

Background:
ce dragut, ce romantic ahhh

Umor maxim, citire placuta.
Multumesc
Emil

Ca simtire mi se pare un poem extrem de reusit. Am insa doua mici obiectii. Una ar fi constructia: cred ca ar fi sunat mai bine daca imparteai textul in doua, mai ai acolo un \"eu si tata nu am avut dialoguri\". Scris in forma actuala, solicita destul de mult atentia cititorului cel putin a mea, da o senzatie de sufocare. Cel putin asa vad eu. Iar intilnirea de la mijlocul covorului rosu mi se pare putin previzibila.
In rest un poem bun, un fel de neinvataturile lui Neagoie basarab catre fiul sau Mircea. :))
Mi-a placut sincer, simplittatea imaginilor care nu sint atit de simple pe cit s-ar crede si tonul familiar-melancolic.
Las un semn de apreciere pentru acest labirint de furnici.

Dincolo de a spune mortii noapte buna, se pare ca aici esti mai poet decit in oricare alte poeme postate. Sau cel putin asa vad eu. Iarna si galbenul- decorul perfect pentru a farda dorul de oameni.
Emil

Poate ar trebui diacritice...
Iar constructia de la final, \"tirnacopistii\"?
Chiar de-ar exista in limba romana, e greu de inghitit intr-o poezie.

Punctul meu de vedere:
prima strofa buna.
A doua strofa: \"azi vara\" mi se pare oarecum fortat. \"furtunile nasc iubiri\" mi se pare o constructie putin facila. Cred ca mergea strofa si fara acel \"din cind in cind furtunile mai nasc iubri\". Mi-ar place mai mult stelele sa danseze ca niste iele. Apoi o mica nedumerire la strofa finala: \"fata iti sta in ploaie\"? Am recitit-o si cu diacritice si mi se pare putin fortat.
In rest, un poem bine construit, curgator, cu imagini destul de ingenioase: orasul care da in foc precum o oala cu lapte, bronzatul sub picaturi, trasul de inima.
Mi-a placut, cu micile obiectii de mai sus, asta cel putin in opinia mea.
Emil

Un minipoem care mi-a placut, nu neaparat prin diavolul acela zglobiu si acordat de la final, ci prin ritmul continuu, ca o partitura scrisa in podul palmei.

Scuze, doua greseli de typos:
\"simulcaru\" si \"aseazata\"

Un poem care incepe si se termina in contradictii, ceea ce-l face foarte puternic si da un alt sens scrierii.
Nu stau sa analizez, cel mai mult mi-a placut penultima strofa, poate cea mai poetica. Trebuie sa recunosc faptul ca nu prea sint obisnuit cu imagini extrem de puternice.
Poemul incepe aproape blind, cu fluierul acela in trupuri de pixuri, pentru ca apoi Satan sa-si linga degetele de fragezimea acestei imagini. Apoi, la sfirsit, semnatura e cit se poate de descifrabila. :))
Am trecut si mai trec, pentru ca imi place.
Cu apreciere,
Emil

Un poem deosebit de cald, din punctul meu de vedere, aproape sfatos. O povestioara ce mi-a placut prin ritmul molcom si firescul degajat. Un aer rusitc, o intimplare de povestit seara, cind te intorci de la cimp. Strofa a doua, remarcabila, la fel si urmatoarele doua. O mica obiectie: a cumpara locul in rai mi se pare un cliseu prea des intilnit, insa, in acest context nu ma deranjeaza, pentru ca orice cliseu intr-un anume context poate sa dea o nota fireasca poeziei. Buna minunea cu firul de painajen, insa nu prea am intels constructia \"aia de-i pune la rana/copacii cind cad in genunchi\". Ori mi se pare mie, ori sint eu confuz in dimineata asta. Am sa recitesc. De asemenea, unii ar putea avea obiectii si in ceea ce-l priveste pe Marin, nume care expliciteaza prea direct sursa poemului. Un nume des intilnit intr-o vesnicie care s-a nascut la sat prea des uzitata, insa apreciez modul in care ai reusit sa nu cazi in capcana lucrurilor spuse deja. Formulari inventive de genul \"nu erau decit el si El plus taranii\", \"de atunci a mai facut o minune si a trimis un fir de paianjen\", dar si altele, salveaza textul de la o poveste banala. Revin la strofa a doua de un firesc pe care ai stiut sa-l redai excelent, cu toate ca e previzibila in contextul de care am mai spus, si anume cel al vesniciei.
Poemul m-a atins si prin tonul familiar cu care te adresezi, de parca ar fi un fapt banal povestit intr-o ferarie unde se ascut coasele finalului.
Mi-a placut si constructia prin structuri aproape repetitive care presupuns si o intoarcere de la ultima la prima strofa. Cel putin asa imi place mie sa vad.
Cu apreciere
Emil.

Intr-adevar, mi se pare, cel putin mie altfel poemul asta.
Probabil, intr-o zi Li se intreba, indreptindu-se catre servici, de ce viata unora e asa de simpla. Si-a ridicat ochii prin Bucuresti si-a vazut o macara, si-a dorit un iubit macaragiu pentru care viata incepe dimineata in cabina si se sfirseste seara la masa cu sotia.
Ori poate aberez io, din cauza versurilor alea scrise cu italice care au rezonat in mine altfel decit alte poeme ale lui li.

Din punctul meu de vedere poemul ar putea incepe foarte bine si de la \"Papusa este buna/nu striga te iubesc\". Prima parte mi se pare putin diluata, prin cantitatea de lianturi.
Ma rog, asta este un mic inconevient numai pentru mine. Text bun, care mi-a placut, cu obiectia aratata mai sus.
Simplu, fara figuri de stil care sa te dea pe spate si tocmai de aici frumusetea.

Ce m-a impresionat in mod deosebit: strofa a treia si versul acela care pentru mine face cit tot poemul:

\"tata aprinde o luminare pentru tarmul inalt.
O luminare pentru phantasia.

Inventiv ca intotdeauana, muzicalitate deosebită, imagini care nu impresionează prin combinații nemaintîlnite ci prin simplitatea cu care sînt spuse.
Personal, mi-a placut:

mult am tînjit să pun
semne
dar oamenii sînt împietriți de mult...
Las un semn ca mi-a placut.
Cu apreciere,
Emil

Inteligent text, poate ca e un subiect la moda, nu ma deranjează.
Chiar mi-a placut, desi am avut nevoie de citeva lecturi sa inteleg ceva.
Semnulează
Emil