emilian valeriu pal

Finalul mi se pare extrem de reusit. De fapt intreg textul pregateste finalul, curge fara poticneli. In prima strofa acel \"adormea fara gind\", mi se pare cam moale, si l-as inlocui cu altceva. In rest, din punctul meu de vedere, un text limpede la care am rezonat, poate si pentru ca nu forteaza flacara.

a fost odata ca niciodata un telefon timpit, care ma tinea cit voia el. Doar ca atubnci cind eram in gara din Cluj tinea cit vrei tu. Asa se cuvine sa incep.

Nu iti voi lasa stea. Exista pe aces site niste oameni carora le datorez evolutia mea. Printre ei e Ioana Chereji Crisan,( asa cum te cunoscusem). Imi dadeai stele tot timpul, alaturi de Radu Herjeu si altii.
Recunosc: demult aveam in cap discursul asta. Era o zi in care ratacit prin Oradea, ma intrebam cum arati, tu cea impacata cu pamintul. Ai dus-o pe Maya la dans, apoi am iesit la o cafea. In Lord\'s daca mai tii minte era Romania-Luxemburg. Se juca la Piatra Neamt si-mi venea sa pling ca sint atit de departe. Iti venea sa plingi ca esti atit de departe. Ti-am cunoscut in timp lighioanele.
Armata de carucioare cu care am iesit la biliard.
De ce sa n-o spunem? Matei.
Zilele in care ti se parea ca esti grasa. Zilele in care iti spuneam ca nu esti.
Zilele in care mergeam impreuna cu Maya prin Sellgros si aveam la mine masca lui Dart Vader. Zilele in care ii luai pipa lui Mat.
Azi ar trebui sa scriu despre niste interlopi de la noi de prin oras care au fost arestati.
Tii minte? Cind erai deprimata si-ti spuneam ca vin sa te bag cu capul in Cris?
Pentru toate astea si pentru multe altele pe care numai noi le stim am vrut sa-ti las un semn de suflet. Sint inca aici. Sintem inca aici.

In afara de stilul Nica Madalina, cu culcusitul ei cu tot, eu aici nu vad poezie.

s-au inserat.. deh.. inca unul care nu si-a baut cafeaua

Din punctul meu de vedere ultimul vers cred ca ar putea sa lipseasca. In schimb apreciez succesiunea bine controlata a imaginilor cotidiene in care s-a inserat citeva tuse lirice izbutite cum e cea cu privitul in lama toporului si cea dibuitul lunii. Pentru mine un text firesc, poate putin surplus spre final, dar cred ca se compenseaza prin naturalete.

Nu stiu cit de bine am reusit sa redau starea mea, dar multumesc de semn. In majoritatea timpului scriu de spre altii.

Unde ai dreptate, ai dreptate. Recitind acum cu alti ochi, consider ca obiectiile tale sint indreptatite si am modificat. Multumesc de apreciere.

Anca, in primul tau comentariu a fost o scapare. Nu are sens s-o discutam. Cind am zis de alte pareri, m-am referit la cu totul alte persoane decit cei care activeaza pe acest site. Si culmea e ca nu sint pareri pozitive.
Nu tin la nici un text, doar ca fiecare om are o anumita obsesie si trebuie citit prin obsesia aia. La asta ma refeream.
Daca l-ai citit pe Leac, pe Miticov, pe Chiva nu se ]ntelege ca eu as avea valoarea lor), ai sa vezi despre ce vorbesc.
Fiecare autor, din punctul meu de vedere, isi alege o durere pe care pedaleaza pina il lasa picioarele. Si mai vreau sa lamuresc un lucru:
eu nu sint poet, tu nu esti poet, el ea nu e poet.
Conjugam pina cind ajungem la o concluzie simpla:
noi sintem useri.

Printre altele, zilele astea a trebuit sa particip si la o lansare de carte. La nivel local. Din curiozitate intreb; stie cineva cine e presedinte USR filiala Neamt? Si ce a scris?
Ete na, eu nu stiam. Stateam printre piscotari(termen brevetat de Dana Banu) motaind, trebuia sa documentez un dosar de la DNA cu fonduri SAPARD, faceam poze, imi era rusine ca-mi ghioraie matele, ma incurajam ca o sa-mi iasa si mie niste alune, cind, dupa tot haiul si buhaiul ce-a iesit? S-au trezit piscotarii.

Stiu ca n-ai sa crezi, dar un prieten bun de-al meu(poti sa ma incluzi acum in grupul celor de la capilna) imi spunea tocmai sa nu renunt la influentele pe care le are jobul asupra mea.
Nu ai deranjat cu absolut nimic, asta ca sa fim bine intelesi.
Doar ca referindu-te la textul meu ai facut trimiteri in alta parte.
Iar ca idee:
in literatura virtuala cu cine nu rezonez prefer sa nu las semn. Radu STefanescu si Martian Alexandru(Marian Vasile sau cum o da Domnul) sint niste autori pe care ii respect. Pentru ca de multe ori rezonez la ceea ce scriu ei, posibil sa fie sindromul damei de pension. Nu cunosc personal pe nimeni de mai sus, dar consider ca un minim de respect fata de alti useri ar trebui sa avem. Daca asta ma face sa ma incadrez in grupul de la capilna atunci asta e.

Daca as fi fost sub un text de-al tau, probabil ti-as fi spus la fel: aceeasi idee, prea job related sau altceva. Pentru mine chestia asta e ca o exorcizare si, pina la urma, asta e cheia in care ma descifrez.
Ieri documentam un material despre mamici pe bancile scolii, iar medicului respectiv nu-i venea sa creada ca ca in dreptul rubricii \"aceasta adeverinta serveste la\", completase \"sarcina in luna a saptea\". Eu si munca mea sintem aceeasi persoana.
Cit despre grupul fetelor de la capilna, se intimpla ca acolo sa fie niste autori pe care, personal, ii apreciez, sau daca nu-i apreciez, ii las in plata domnului si prefer sa ma uit la episodul 4 din Robotzii, care tocma a iesit pe net. Multu pt lectura.

Reconfortant text. Spumos nu de la spuma ci de la Spumantul de Panciu. :)
Astept si alte alte fragmente, poate voi face vreun dolar intreg. :)
Cu alte cuvinte am vrut sa spun ca mi-a placut.

Multam de semn. In ceea ce privester strofa a doua, daca ai timp asculta si vei intelege;
http://www.youtube.com/watch?v=DACkhMdnF-M

Ionela, bucuros de oaspeti noi.
Radu, personal, sint onorat. Nu pentru stea ci pentru incomunicabila, probabil similara si perfect anosta durere.

Anca, sper ca te-ai lamurit cu titlul. E noua mea obsesia(i\'m bleeding in ways of fire burned). :)
E-ul ala poate sa fie foarte bine de la erou sau Emilian. :)
Cit despre versul ala de care zici tu ca e blue, imagineaza-ti cum e sa simti asa ceva. Multam.

Paul, onorat de semn. Prima parte e un fel de pomenire. Acum 12 ani, pe 25 ianuarie a murit bunica mea si eu a trebuit sa duc crucea in cortegiul funerar.

Initial am vrut sa spun ca se insista prea mult pe oua si pe gaini, dar felul mucalit si numele germane compenseaza insistenta. De fapt, inclin sa cred ca ele sint un pretext, un corset, care ascund ceva mult mai dureros: \"Spre sfârșitul vieții tata n-a mai putut stinge nimic, iar mama a aprins toate luminile. A umplut casa de veioze cu abajururi mai mici sau mai mari și nici la contoar nu s-a mai uitat nimeni\". Din punctul meu de vedere cred ca aici e cheia.
Ca tot veni vorba. Pe vremuri, bunicul meu a fost unul din cei mai priceputi fierari din zona noastra. Lucra fierul la nicovala si la cuptorul cu foale. Prin anii 80 si-a cumparat un aparat de sudura. Nu ma pricep la tehnica, dar segmentul principal al aparatului cred ca avea peste o suta de kilograme.Ca sa nu-l gseasca comunistii, l-a ascuns in peretii de lut ai atelierului. Apoi a aranjat cu cineva de la IRE sa faca ceva la contor si sa nu inregistreze consumul de curent. Contorul era pus in holul casei, avea un ecran transparent prin care se vedea cum trece o dunga neagra sau asa ceva. Uneori eram in stare sa stam holbati minute in sir la contor, numai sa vedem dunga aia neagra. Din punctul meu de vedere cred ca, dincolo de forta evocarii, principala calitate a seriei e invitatia la depanat amintiri. Si daca tot sintem aici, poate exista si niste amintiri cu fusuri, lina si depanat.

Un text din punctul meu de vdere consistent, cu citeva mici obiectii:
in prima parte ai cam multe repetitii. De la ciinele mort curge bine, insa pasarea albastra din final e cam cliseistic.

Se vede ca ti-a sarit zenul... O fi de la faptul ca aniversezi subtitlul? :)
Sincer nu mi se pare vulgar cit sa intre la explicite. Mie mi-a placut revolta asta a ta, care chiar daca nu e noua, cel putin e nedisimulata. Oricum, o iesire din ritmul tau obisnuit nu strica niciodata.

strict la iamginar, asa cum griul am zis ca e o nuanta de alb am folosit \"la fel de imaginar\", tocmai pentru a accentua si a delimita cele doua gesturi. depinde acum de perceptia fiecaruia.

eu sint relaxat, mada. poate cind citesti un text ar trebui sa fii si tu mai relax, pentru ca orice text e perfectibil. si uneori griul e o nuanta de alb.