Poezie
texas hold\'em
2 min lectură·
Mediu
o dimineață în care mănînc imaginar
beau imaginar iubesc imaginar
zbor timid prin cameră deasupra șifonierului deasupra mamei
deasupra acestui oraș
care îmi vrea binele
la înmormîntarea unui bărbat se duc numai bărbații
nu știu de ce
a murit ionică șchiopul
noi știam despre el că e greco-catolic
și că e fan craiova
bărbații știu cum e să duci pe picioare ciroza
bărbații știu cum să-i lege morții șireturile de la adidași
de cele mai multe ori ei știu
cum să învețe copiii
ce timp arată ceasul
încă o zi în care sînt absolut orice
în afară de mine
ca să nu mă doară dau timpul înainte și înapoi cu degetul
de parcă viața mi-ar fi un touchscreen
seara privesc umbra cum se mărește
îmi pare un personaj ciudat din transformers
a cărui singură putere specială e că nu te va lăsa
niciodată în urmă
în depărtare se aude un tren ca mugetul unei vite
în locul oamenilor aburi
ce pun în mișcare un mecanism numit cer
mă joc o vreme cu întunericul îl privesc în ochi
pînă unul din noi va clipi
un bol de orez o felie de pîine
mestec încet ca și cum aș cînta și m-aș teme
să ajung la capătul melodiei
pilota pînă la gură ochii închid
ies din joc de țeastă îmi izbesc toate gîndurile
ca o chintă spartă cu valet de pică în coadă
024.054
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 231
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “texas hold\'em.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/poezie/13972423/texas-holdemComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EPNu stiu cit de bine am reusit sa redau starea mea, dar multumesc de semn. In majoritatea timpului scriu de spre altii.
0
\"încă o zi în care sînt absolut orice
în afară de mine
ca să nu mă doară dau timpul înainte și înapoi cu degetul\"
\"mă joc o vreme cu întunericul îl privesc în ochi
pînă unul din noi va clipi\"
memorabile imagini (idei). acum ar fi păcat să uzez de Copy - Paste ca să-mi pot exprima încântarea.
e în acest poem, ceea ce-mi place mie să cred, spiritul volatil al lucrurilor ce nu-și găsește locul. proiectarea, detașarea ființei de ceea ce simte că nu-i aparține.
cu plăcerea lecturii,
Cristina C