there are no new messages in your inbox

aia din final, cu mancatul! s-ar putea sa piarda personajul asta al tau ce-i mai bun pe lume din cauza de necunoastere in ale gastronomiei...
anyway, dupa ce-i zici sa-si schimbe regula asta, poti sa-i spui ca-mi place de el, si apreciez felul in care da imaginar din labute sa-si acopere murdaria imaginara...
versul cu tacerea care il duce in lesa este mult prea cliseu, dupa mine, care nici macar n-am citit atat de multe poezii... la fel si cel cu imblanzirea personajului de catre intuneric...
in rest, mi-a placut de personajul tau, desi mi se pare foarte trist, cu tot cu gagica aia a lui din londra (sau si aia e doar imaginara?! :D)
faina poezie, emil!

La imaginea cu lesa ai dreptate. Am scos. La intuneric imi asum cliseul pt ca pina la urma e vorba de lucruri simple.
Regula din final o respect cu sfintenie de citiva ani. Am fost la un moment dat la o sindofrie organizata de primar si atunci, din curiozitate am mincat oua de prepelita umplute cu manciuria, aripioare de rechin si calamar pane. Ni-am revenit dupa doua zile :)
Multu de semn.

ehe, da, ai luat ziua si ai pus-o pe fuiorul limbii .....iar cu mincatul , este o traditie, in germania cel putin au chiar si proverb ptr asta.

um poem lucrat si acrisor ca o ringlota in pirg!

Aurel Sibiceanu, Anni, multumesc de cuvinte si semne. Cred ca asta e unl din putinele texte in care am incercat sa tin cont de tehnic, sa ma debarasez de cuvinte intule. Multumesc inca o data.

mergi mai departe cu grija pentru eliminarea cuvintelor în plus, chiar și atunci când spui despre altceva decât despre cotidian.
vezi ce iese.
e posibil să fie o sursă din care să curgă o apă ce va potoli setea în mod neșteptat.

acum despre text: scoate al doilea ulei, e o repetiție deranjantă, se înțelege că el s-a scumpit și fără să-l pomenești a doua oară, și tot la capăt de vers.
fluieră a mirare l-aș reformula, sună din altă lume decât cea a textului. e inactuală exprimarea, în raport cu restul textului. s-ar putea spune fluieră mirat sau fluieră de mirare. a mirare, însă, deși corect, nu cadrează aici. cel puțin așa-mi pare mie.
restul le mai vezi tu, când va veni timpul reșlefuirii.

D-na Nache, multumesc frumos.
Madalina, sa zicem ca ai dreptate. N-am inteles insa, ce e cu restul? Adica restul nu e bun de nimic? Restul mai trebuie slefuit? Vad unii sint prea ingaduitori, altii prea exigenti. Cind incerci sa le satisfaci gusturile din mesajul tau nu mai ramine nimic.

mă refeream la mici lucruri de prin text.
de pildă, acel \"la fel de imaginar\". mie-mi pare inutil.

era vorba, deci, despre lucruri mărunte, de asta spuneam reșlefuire, și nu refacere sau altele de gen. șlefuirea ținând de acțiunea pe detaliile cele mai detalii, dacă mi-e permisă formularea asta.

și am spus astfel tocmai că ziceai că ai pornit cu atenție la ce este în plus.

Imi pare rau, din punctul meu de vedere, uneori faci prea mult exces de logica. Cauti imperfectiuni si uiti ansamblul. Pentru mine acel la fel de imaginar are chiar foarte multa utilitate. Si n-o spun sa-mi apar textul, dovada ca am fost receptiv la sugestii. Cel putin pina acum.

nu e vora de logică, emil, cel puțin eu nu așa văd.
și deci nici de exces de așa ceva.

ai deja imaginar, a-l repeta este, pentru mine, inutil. atât am spus.

nu e musai să fim de acord. dar când spui că vrei să renunți la ce este în plus, mi-am zis să-ți spun, ca lector, ce-mi sună în plus.

atâta tot.

și nu uit ansamblul. numai că din el îmi sar în ochi lucruri care ar putea lipsi și ansamblul ar avea de câștigat. desigur, e iarăși o părere.

și nu exces de logică, să fim, totuși, înțeleși.

sa fim intelesi, o slefuire se face treptat, firesc, nu pentru ca cineva are o alta viziune asupra textului. Dar poate ca lectorul emilian pal e mai tolerant decit lectorul madalina nica.

emil, relax.

mă refeream la asta, simplu: \"imaginar iși face nevoile
la fel de imaginar...\"

și am spus că nu e musai să fim de acord. nu am insistat să \"faci ca mine\", am explicitat ceva ce spusesem limpede, de altfel, pentru că am remarcat că ai adoptat o atitudine defensivă.

repet ultima oară, cu același calm: nu e musai să ții cont de ce spun. am spus și tu decizi ce anume iei în considerare și ce nu.

cam asta. nu mai revin. văd că alegi să înțelegi albul ca fiind gri.

eu sint relaxat, mada. poate cind citesti un text ar trebui sa fii si tu mai relax, pentru ca orice text e perfectibil. si uneori griul e o nuanta de alb.

sunt relaxată, numai că \"imaginar\" și apoi, la doar câteva cuvinte distanță, \"la fel de imaginar\" e mai rău ca-n versurile cu uleiul, pe care le-ai dres.
nu văd de ce nu ar fi sunat simplu \"imaginar își face nevoile și....\"

niciodată griul nu e nuanță de alb, în ce privește lucruri simple, ca aici.

strict la iamginar, asa cum griul am zis ca e o nuanta de alb am folosit \"la fel de imaginar\", tocmai pentru a accentua si a delimita cele doua gesturi. depinde acum de perceptia fiecaruia.