Poezie
blossom blue
2 min lectură·
Mediu
astăzi am să vorbesc despre mine
ca despre cineva care a existat demult
un mic adult pe care pînă și fiscul l-a uitat
s-au împlinit doișpe ani de cînd stăteam în fruntea unui convoi
țineam în mînă o cruce de fier
în viscolul de-afară pielea de pe degete mi se lipise
de picioarele cristului
era atît de frig că nici praznicul nu s-a mai ținut
lumea pleca acasă cu sarmalele înghețate în pungă
bărbații dădeau pe gît țuica fiartă
își ștergeau gura cu mîneca de parcă ar fi vrut să șteargă
tot ce puteai să însemni
n-am înțeles atunci dacă îi plîngem pe cei care pleacă
sau pe cei ce rămîn
pe unii dumnezeu i-a făcut pentru lucruri mărețe
pe alții i-a făcut doar pentru vremurile cînd lipsesc cei dintîi
singurul dar cu care am fost înzestrat e să stau noaptea pe balcon
să-mi aleg o stea
să închid ochii și
să-mi doresc
să-mi doresc
înainte de asta mă întreb dacă dorințele se împlinesc și cu ochii deschiși
sau dacă stelele împlinesc dorințele fumătorilor
îmi doresc să dispar
ori să am un costum ignifug
cu un E mare în piept
să pot opri planetele cu o singură mînă
să dau timpul înapoi
sau pur și simplu să fac pe cineva
să nu plece
astăzi mă amestec printre oameni
ca unul care a existat demult
nici măcar fiscul nu-mi mai cere
declarația de impozit
singurul gest de tandrețe permis
e să trag aer în piept
și să-l țin cît mai mult
ca o îmbrățișare
085.604
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 253
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “blossom blue.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/poezie/13969476/blossom-blueComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PGDistincție acordată
emilian e un poem care m-a prins d ela primul vers pana la ultimul. curge frumos si are doze puternice de meditatie. sunt aici tei fotograme cere se completeaza intre ele. pleci dinspre personal spre seciund ca spre final sa creezi un amestec puternic de oameni, de sacrificiu. strofa a doua si cea de-a treia dau gratie intregulu poem.
0
EPAnca, sper ca te-ai lamurit cu titlul. E noua mea obsesia(i\'m bleeding in ways of fire burned). :)
E-ul ala poate sa fie foarte bine de la erou sau Emilian. :)
Cit despre versul ala de care zici tu ca e blue, imagineaza-ti cum e sa simti asa ceva. Multam.
Paul, onorat de semn. Prima parte e un fel de pomenire. Acum 12 ani, pe 25 ianuarie a murit bunica mea si eu a trebuit sa duc crucea in cortegiul funerar.
E-ul ala poate sa fie foarte bine de la erou sau Emilian. :)
Cit despre versul ala de care zici tu ca e blue, imagineaza-ti cum e sa simti asa ceva. Multam.
Paul, onorat de semn. Prima parte e un fel de pomenire. Acum 12 ani, pe 25 ianuarie a murit bunica mea si eu a trebuit sa duc crucea in cortegiul funerar.
0
Co lejeritate a scrisului in care am intalnit naturalete, simplitate dar nu simplism, profunzime, introspectie, ironie, sarcasm, uneori umor, tristete, nostalgie, comparatii surprinzatoare, sensibilitate, imaginatie\\creativitate cat cuprinde, si asa mai departe.....
si nu e valabil doar pentru textul acesta......
si nu e valabil doar pentru textul acesta......
0
RSDistincție acordată
comemorarea ca pretext de evocare a disoluției personale undeva în binomul terestru-celest, moment de tristețe reținută, nostalgic și autoironic deopotrivă, în inutila tentativă de recuperare a reperelor propriei identități...
\"își ștergeau gura cu mîneca de parcă ar fi vrut să șteargă tot ce puteai să însemni\" - aici, și peste aerul ținut în piept ca pe o (ultimă) îmbrățișare, am revenit și eu, anonimul, cu propria mea, incomunicabilă, probabil similară, perfect anostă, durere.
\"își ștergeau gura cu mîneca de parcă ar fi vrut să șteargă tot ce puteai să însemni\" - aici, și peste aerul ținut în piept ca pe o (ultimă) îmbrățișare, am revenit și eu, anonimul, cu propria mea, incomunicabilă, probabil similară, perfect anostă, durere.
0
EPIonela, bucuros de oaspeti noi.
Radu, personal, sint onorat. Nu pentru stea ci pentru incomunicabila, probabil similara si perfect anosta durere.
Radu, personal, sint onorat. Nu pentru stea ci pentru incomunicabila, probabil similara si perfect anosta durere.
0
ADmai puțin strofa a doua, deși primele două versuri și jumătate prevesteau ceva bun și ele, dar se duce-ntr-o scenă patetică și absolut gratuită, din punctul meu de vedere, ca să nu mai zic că se întâlnește pe toate gardurile. în rest, e un poem foarte frumos. găselnița cu fiscul și uitarea reușește să aducă o notă ironică într-un text, de altfel, plin de lirism.
0
EPMultam de semn. In ceea ce privester strofa a doua, daca ai timp asculta si vei intelege;
http://www.youtube.com/watch?v=DACkhMdnF-M
http://www.youtube.com/watch?v=DACkhMdnF-M
0
am dat enter... si... o superpoezie, care te de/scrie foarte bine (zic eu) si in care melancolia (usor blegoasa, daca nu ti-e cu suparare) se impleteste ca si atele alea rosu-alb de la martisoare cu un cinism usor digerabil...
mi-a placut foarte tare partea in care nu se-ntelege pentru cine plangem (eu cred ca pentru cei ce raman...) si aia cu stelele... trag speranta ca se-mplinesc si dorintele fumatorilor si spun PRECISA :) ca se implinesc si dorintele alea puse cu ochii deschisi...
mai adaug doar ca dintre toate dorintele tale, cea mai grea/ chiar imposibil de implinit este ultima (sa faci pe cineva sa nu plece) si ca aerul tinut in piept ca o imbratisare e printre cele mai blue versuri pe care le-am citit la tine...
mai trec, desigur! :)
p.s. si E-ul ala de la ce e, de la erou? or what?