emilian valeriu pal

forward vineri ora 14 meci de fotbal în liga a III-a ora15 conferință de presă pnl. ora 17 lansare de carte. sîmbătă ora 11 meci de handbal în liga națională ora 17 acțiune caritabilă un milion de

Astăzi orașul meu s-a îmbrăcat într-o lumină ciudată. Ai fi zis că oamenii au agățat de balcon cîte un soare. Ca la țară cînd moare vreun preot și bătrînii agață de garduri covoare persane. Prima

e drept am umblat și eu pe coclauri dar lipsa ta mă scoate din minți. iar vorbitul la telefon nu ține. de la firmă am doar 100 de minute în alte rețele care-mi intră pe 26 așa că la începutul lunii

sincer să fiu nu știu dacă trăiesc fiecare zi ori fiecare zi mă trăiește pe mine cred că dumnezeu are o echipă de p.r dată dracului pentru că în fiecare dimineață cînd fac ochi îi spun doamne

„life is like a rollercoaster it does flips and throws you over” au venit nopțile calde și nopțile sărate tot mai lucid când nu am somn sunt o bocitoare la căpătâiul mortului poftim intrați un

1 o emilia iubește un emilian scria pe pe o vedere pe care o învîrteam între degete ma chinuiam să-mi aduc aminte cînd am primit-o atît de străin de atunci atît de străin de acum de cînd s-a

m-ai întrebat dacă aș scrie de tine după ce ai venit în orașul meu și m-ai scos în oraș la o bere neagră demult n-am mai ieșit la vînătoare de trenuri așa cum făceam pe vremuri peronul gării

erau dimineți în care găseam ușa închisă atunci te uram trebuia să ocolesc să intru prin spate pentru mine era un gest de trădare ca și cum ai împușca un condamnat legat la ochi tata-mi spunea

Există zile în care te trezești oarecum trist. De fapt nu trist ci mai mult cu o senzație nedefinită că-ți lipsește ceva sau că ai pierdut ceva. Nici tu nu știi ce. Traversezi strada în drum spre

Nici nu știu de la ce ne luasem. Deschide ușa că te omor. Ușa de la sufragerie era decupată și avea un geam imens de sticlă mată. Nu vreau a zbierat frate-miu de după ea. A urmat un moment de

noaptea se tolănește ca un cîine de pază la o casă de lux. copacii fornăie se strîng unii într-alții ca mieii în staul. plouă deschid gura și gura se umple de apă. dar nu mă înec. dumnezeu mă

singurul lucru pe care-l regret e că n-am avut pe nimeni lîngă mine să-mi spună dacă lucrurile bune care mi se întîmplă sînt un șir lung de coincidențe ori un semn că cineva acolo sus mă

orbirea clipesc des. punctele galbene nu vor să dispară. nemișcat. apa bolborosește prin țevile caloriferului ca frica prin intestine. tavanul devine organic se mișcă e cînd aproape de piept cînd

locuim între linia verde a orizontului și portocali o dată pe săptămînă primim de acasă caserole cu spagheti și chifteluțe eu le spun chifteluțe cu răvașe în ele ghicim viitorul sau cît a mai

Dimineața, cam cu o oră înainte să plec la muncă, mut adidașii din balcon în cameră. Să se încălzească. Ca și cum ți-ai face milă de niște pui de animal. Cel mai mult urăsc picioarele reci. Cînd eram

Schiurile Cerul vînăt înghețase. Căscă o vreme gura Milică se gîndi că cerul ăsta seamănă cu bărbatu lu tanti Sîia. Tot așa era vînăt pe catafalc și cînd l-au suit în basculantă să-l ducă la cimitir

panikos își spunea vîrsta ca și cum ar fi aruncat zaruri la table șase unu ani șase unu în cipru avea o turmă de capre la noi în cartier avea un cîine și multe regrete șase unu șase unu one

urla pînă spre dimineață băiatul meu băiatul meu nu i se mai vedea decît gura o stație de metrou în care atentatorii intrau cu bombe la fluierul piciorului l-au adus tot înspre dimineață la

trag plapuma peste cap. nimic nu mă poate atinge sub această manta invizibilă. sub această membrană. în curînd se face cald. sufocant. trebuie să rezist dacă scot capul nu am nimic de

în crucea nopții un copil cade din pat zgomotul trupului pe podea în întunericul sufocant și torid pare un zornăit de oscioare în care triburi ascunse de ochii lumii ghicesc dacă anul va fi