Poezie
soldatul de teracotă
2 min lectură·
Mediu
erau dimineți în care găseam ușa închisă
atunci te uram trebuia să ocolesc să intru prin spate
pentru mine era un gest de trădare
ca și cum ai împușca un condamnat legat la ochi
tata-mi spunea tot timpul să te ții tare și drept
chiar și pe lumea cealaltă să intri pe ușa din față
(de fapt tata nu mi-a zis niciodată așa
dar asta îmi închipuiam eu că trebuie să spună tații
tăcerea lui mi-a ținut loc de o strîngere bărbătească de mînă)
erau dimineți în care-mi spuneai dă-mi și mie te rog o țigară
puneai pe birou un bănuț
eu mă gîndeam că mai avem timp să facem dragoste
pînă vin ceilalți
(lipsa mea de curaj s-a întîlnit cu lipsa ta de curaj
au avut parte de o conversație extrem de plăcută
despre istoria lipsă a anglo-saxonilor din evul mediu
au întemeiat apoi o relație bazată pe înțelegerea din priviri
dacă stau mai bine să nu mă gîndesc
acum am fi fost noi în locul lor)
noaptea visam că am joben apăream tam-nesam în studio
după ce terminai știrile
făceam tot felul de trucuri rîsul tău se revărsa
ca laptele într-un aluat frămîntat cu pumnii
trucul meu preferat era să scot din joben un pinguin
primește acest pinguin ca semn al iubirii și fidelității mele
(prea noapte sau prea mult drum ca trupurile să se ciocnească
teama o simți la fel ca atunci cînd te lovești cu degetul mare de la picior
de canapea)
înregistrai știri din oră în oră
eu nu mai știu de cîte ori am vrut să-ți spun
că nimic nu mai e cum a fost
păsările călătoare migrează în sens invers s-au săturat de țările calde
pămîntul nu se rotește are o traiectorie imprevizibilă
singurul plan de viitor era să lucrezi ca geolog în londra
te-aș fi cocoțat pe umărul meu ca pe roata mileniului
cu urmele mele ai fi hrănit
porumbeii din trafalgar square
(ce ți-e și cu viața asta
dacă l-aș fi avut pe tata între omoplați
aș fi fost mai impunător
nu ca acum cînd îmi car cele nespuse ca paraliticul patu-n spinare)
un lucru mi-e clar
nu știu nimic despre viață
dimineți în care găseam ușa închisă atunci te uram
era un act de trădare pentru soldatul de teracotă
să nu-ți poată veghea somnul
îngropat
în coapsele tale
054.132
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 388
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 48
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “soldatul de teracotă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/poezie/13917507/soldatul-de-teracotaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EȘEȘEcaterina Ștefan✓acesta este un exemplu al textelor moderniste care imi sunt pe plac, adică nu abstractizează penibilul și inexistentul. o sinceritate apreciabilă, plus lejeritatea necesară poeticului tău. am remarcat și ritmul interior versurilor, ca și cum ai bate din picior tempoul poeziei la lectură. și ideile se leagă bine. plăcut text.
0
GGștii, cred c-aș începe o polologhie dacă m-aș lăsa purtată de primul impuls prin a-ți spune la ce m-ai trimis cu gândul când ți-am citit textul.
așa că, încerc să fiu cât mai sintetică :)))
în primul rând îmi place pseudodedublarea asta cu care jonglezi.
de fapt - și-aici mi-ai aprins o amintire ceva mai veche - tu te înșeli mental cu tine, pe tine însuți.
știu, am fost clară. da\' nu reiau.
oricum, este cel mai greu de comis și de dus, nu mai zic de împăcat cu așa ceva.
apoi îmi plac imaginile fulger pe care le azvârli, la o adică, într-o doară:
dimineața, țigara, bănuțul, partida de amor
sau, preferata mea:
faza cu jobenul și mai ales pinguinul (ți-am mai zis, nu?, cât de mult iubesc eu \'omuleții\' ăștia de pinguini... :) )
și, evident, ciclicitatea poemului, pe care, chit c-o anticipez, o primesc cu aceeași plăcere. îți iese fain de fiecare dată!
nu-ți fac analiză pe text, o știi deja, vreau doar să-ți spun că am rămas cu o undă de tristețe, de nefăcute, de neterminate....
pe undeva mi-ai adus aminte de povestea soldățelului de plumb..
a! și-ncă ceva: eu, invariabil, mă lovesc cu dejtu\' mic.
și știu cât de nașpa este durerea aia.. :)
așa că, încerc să fiu cât mai sintetică :)))
în primul rând îmi place pseudodedublarea asta cu care jonglezi.
de fapt - și-aici mi-ai aprins o amintire ceva mai veche - tu te înșeli mental cu tine, pe tine însuți.
știu, am fost clară. da\' nu reiau.
oricum, este cel mai greu de comis și de dus, nu mai zic de împăcat cu așa ceva.
apoi îmi plac imaginile fulger pe care le azvârli, la o adică, într-o doară:
dimineața, țigara, bănuțul, partida de amor
sau, preferata mea:
faza cu jobenul și mai ales pinguinul (ți-am mai zis, nu?, cât de mult iubesc eu \'omuleții\' ăștia de pinguini... :) )
și, evident, ciclicitatea poemului, pe care, chit c-o anticipez, o primesc cu aceeași plăcere. îți iese fain de fiecare dată!
nu-ți fac analiză pe text, o știi deja, vreau doar să-ți spun că am rămas cu o undă de tristețe, de nefăcute, de neterminate....
pe undeva mi-ai adus aminte de povestea soldățelului de plumb..
a! și-ncă ceva: eu, invariabil, mă lovesc cu dejtu\' mic.
și știu cât de nașpa este durerea aia.. :)
0
CSciudat, prin poeziile tale mi se pare aproape inutil sa mai trec.
sunt absolut indragostita de fiecare, cred ca esti singurul om care scrie cu o asemenea transparenta incat il poti vedea pana-n adanc. evident, nu biografic.
fara exagerare, se simt cat se poate de puternic, aproape ca daca vrei o zi linistita e mai bine sa stai departe.
cu referire la continutul de fata, o bucata inutila mi s-a parut \"nu ca acum cînd îmi car cele nespuse ca paraliticul patu-n spinare\". poate si acel \"dacă stau mai bine să nu mă gîndesc\". desi sincer, ma tem sa zic \"inutile\" fiindca sunt parte din ceea ce umanizeaza poezia in modul acela extrem.
mi-a placut mult \"rîsul tău se revărsa
ca laptele într-un aluat frămîntat cu pumnii
trucul meu preferat era să scot din joben un pinguin
primește acest pinguin ca semn al iubirii și fidelității mele\", iar titlul l-am gasit foarte inspirat.
sorry, de la mine prea multe critici n-o sa primesti. pe cat sunt de utile, pe-atat sunt de incapabila sa ti le aduc.
sunt absolut indragostita de fiecare, cred ca esti singurul om care scrie cu o asemenea transparenta incat il poti vedea pana-n adanc. evident, nu biografic.
fara exagerare, se simt cat se poate de puternic, aproape ca daca vrei o zi linistita e mai bine sa stai departe.
cu referire la continutul de fata, o bucata inutila mi s-a parut \"nu ca acum cînd îmi car cele nespuse ca paraliticul patu-n spinare\". poate si acel \"dacă stau mai bine să nu mă gîndesc\". desi sincer, ma tem sa zic \"inutile\" fiindca sunt parte din ceea ce umanizeaza poezia in modul acela extrem.
mi-a placut mult \"rîsul tău se revărsa
ca laptele într-un aluat frămîntat cu pumnii
trucul meu preferat era să scot din joben un pinguin
primește acest pinguin ca semn al iubirii și fidelității mele\", iar titlul l-am gasit foarte inspirat.
sorry, de la mine prea multe critici n-o sa primesti. pe cat sunt de utile, pe-atat sunt de incapabila sa ti le aduc.
0
ICeu mereu am senzatia ca mi-se potriveste ceea ce ai scris, la figurat desigur. imi place sa ma transpun mai ales in ultima strofa. ce sentiment grozav.
0
EPEcaterina, Gena, Cristina, Cornelia, va multumesc pentru semne si rezonanta. Cind m-am gindit la soldatul de teracota mi-am imaginat armata soldatilor de teracota a imparatului Qin.
0