aproape ziuă

„life is like a rollercoaster it does flips and throws you over”

au venit nopțile calde și nopțile sărate tot mai lucid

când nu am somn sunt o bocitoare

la căpătâiul mortului poftim intrați un pahărel de țuică nu vă cer mult doar să nu mă lăsați singur

sunt unele plecări pe care le simt ca un fierăstrău hăcuind sternul

lama zimțată linge inima

apoi o pătrunde

în urmă

doar așchii din tot ce-ai fi putut să însemni

dimineața aceasta a început sterp ca o vacă bătrână ce nu mai dă lapte

un duș fără vlagă pielea cade ca o cărămidă dintr-un zid părăsit

ochii mei nu sunt ochii mei nici nu știu dacă văd ori dacă ceea ce văd e real

mă lovesc de pereți ca un paralitic ce cade din scaunul cu rotile

soarele o da soarele e la locul lui ca un taxator pentru locurile de parcare

blocurile se topesc din încheieturi curge bituum fierbinte mi-ar plăcea să cred că

blocurile sunt bucăți mari de halviță răsplata noastră pentru vremurile în care eram copii și n-aveam altceva de mâncare decât prune verzi

ai dormit bine? eu nu cafeaua groasă mi se lipește de cerul gurii

am visat urât nu știu ce dar era urât puține lucruri de făcut azi

merg la biserică mănânc forțat maxilarele scârțâie ca roțile unui tren oprit brusc

îmi mângâi chipul simt barba ca pe o blană marele animal brun

sau poate alb

s-a trezit

*

merg pe stradă îmi sug burta fac loc oamenilor

și micilor obsesii mă gândesc la câteva lucruri puțin importante

ce voi îmbrăca mâine ce vei îmbrăca mâine

cum ar fi să am card nu am avut niciodată nu știu să pun bani pe card

cum ar fi să merg cu avionul cum aș reacționa la turbulențe probabil

ar fi ca frica de viespi

soarele îmi arde ceafa apa iese prin pori

sfârâie

*

liniște absolută

aud cum prin mine toate se mișcă

ai dormit bine? te văd cum înghesui cu pumnii hainele în rucsac

biletul de avion atârnă de buzunar ca sânii după radioterapie

cafeaua groasă mi se lipește de cerul gurii

ce de plecări domnilor

ce de plecări ne așteaptă